În contextul în care justiţia din România a obţinut o mare înfrângere prin achitarea definitivă a primarul de Râmnicu Vâlcea, Mircia Gutău, condamnat şi încarcerat după o decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dar absolvit de Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO), politologul Alina Mungiu-Pippidi atrage atenţia privind efectele negative pe care le poate avea felul în care se fac anchetele în România.
„Casarea sentinței pentru corupție a lui Mircia Gutău, condamnat de ÎCCJ pe vremea Liviei Stanciu și absolvit de CEDO, e semnalul de alarmă. România conduce la CEDO, dintre 47 de țări membre ale Convenției Europene a Drepturilor Omului, cu peste 400 de condamnări pentru procese neechitabile. Gutău e doar primul reabilitat”, arată Mungiu-Pippidi într-un editorial pentru „România Curată„.
Pentru eşecul înregistrat de România prin cazul Mircea Gutău, politologul cere o anchetă la Curtea Supremă pentru a vedea cum s-a putut să fie condamnat şi apoi absolvit de orice vină la CEDO.
„Că DNA l-a inculpat mai e cum mai e. A fost însă condamnat de Înalta Curte sub mandatul Liviei Stanciu, cea ale cărei opinii separate la Curtea Constituțională sunt așa de prețioase că e mare mobilizare să ne luptăm prin instanță cu propria noastră Curte Constituțională, ba chiar să o depolitizăm, cum au făcut ungurii și polonezii. A fost disculpat și sentința casată după ce a cîștigat la CEDO, dar a făcut închisoare și a lipsit din fruntea orașului ani în care putea face ceva bun. Iată primul proces dovedit ca aranjat printr-o manipulare ordinară, la care aștept să văd în detaliu ancheta CSM cine a fost de vină”, a precizat Mungiu-Pippidi.
Mungiu-Pippidi arată că precum s-a întâmplat în cazul lui Mircia Gutău se poate întâmpla şi cu Liviu Dragnea, chiar dacă acesta un ar fi nevinovat.
„Ce ne facem dacă cîștigă și Dragnea la CEDO? Poate tot ce i-a lipsit pînă acum a fost un avocat bun, și care să priceapă cum funcționează CEDO. Ca și la Gutău, nu o fi nevinovat pe fond, dar maniera în care se duc procesele contra lor e tipică pentru lumea post-sovietică și nu pentru statul de drept european. Și am mai și umplut presa occidentală de reclamă la anticorupția noastră”, scrie Mungiu-Pippidi.
România conduce detaşat în privinţa condamnărilor la CEDO cât şi a reclamaţiilor, arată Mungiu-Pippidi, iar actualul „populism anticorupţie” este „un pericol pentru democraţie”.
„Pentru cine nu știe, România conduce la CEDO din toate țările semnatare ale Convenției Europene a Drepturilor Omului cu peste 400 de condamnări pentru „absence of due process”, adică procese neechitabile (per capita suntem nr 1, peste țări nedemocratice ca Turcia și Rusia) și 9000 de cazuri în așteptare (cea mai mare cifră absolută din 47 de țări membre). Asta e de fapt situația justiției pe care o apără mai ales cei care nu au de a face cu justiția, și care nu au decît scuza că justiția nu poate într-adevăr fi salvată de alde Nicolicea și compania.
Dar ce e de salvat la ea nu e așa clar, iar noul populism anticorupție, ăsta cu rezolvarea tuturor problemelor noastre interzicând penalilor să mai candideze vedeți că e nu doar o vorbă goală – pentru că problema e că nu poți ști dinainte cine are stofă de penal (președintele anticorupție Băsescu, șeful agenției naționale de integritate Georgescu și o droaie de figuri anticorupție s-au dovedit mai tîrziu la fel de penali ca aceia pe care îi condamnau). E chiar un pericol pentru democrație, creînd stimulente suplimentare de a scăpa de adversari politici nu pe calea votului – unde oamenii din Râmnic, care îl cunosc pe împricinat, ar mai avea o cale de apărare – ci pe calea închisorii”, încheie politologul.