Opinie: Am fost solemni și toleranți de Ziua Comemorării Holocaustului Romilor. Însă înainte cu o zi, justiția română tocmai ignorase discriminarea condamnând victima

Opinie: Am fost solemni și toleranți de Ziua Comemorării Holocaustului Romilor. Însă înainte cu o zi, justiția română tocmai ignorase discriminarea condamnând victima

Marți, 2 august, de Ziua Comemorării Holocaustului Romilor s-au rostit și repetat discursuri, s-au făcut promisiuni că societatea românească a evoluat, s-au condamnat atitudini și gesturi discriminatorii la adresa cetățenilor romi.

La nivel declarativ stăm bine, realitatea de pe teren ne contrazice

Și asta nu doar la nivel ultra-oficial dar și pe rețelele de socializare, la televizoare și în presa scrisă, practic peste tot. Ce să mai, dacă ieri, la nivel declarativ întreaga țară părea că a înțeles că ura n-are ce căuta în societatea românească a anului 2022.

Dacă treci însă de reaciile la vedere și citești comentariile din subsolul articolelor, de pe forumuri, din grupuri ale unor comunități, de pe paginile rețelelor sociale ai ocazia să vezi discursuri pline de ură, discriminare, amenințări la integritatea fizică a romilor.

Și apoi, mai există și acest caz, care în mod ironic apăruse discutat în presa națională cu doar o zi înainte, luni. Așa aflam cu toții că o femeie de etnie romă care fusese bătută de un șofer de microbuz a fost condamnată tot ea să plătească o amendă sau să facă închisoare și că agresorul a primit cu suspendare.

În 2019, Florica Moldovan, tânăra de etnie romă de 25 de ani, mamă a cinci copii, încercase să urce în mijlocul de transport al firmei Tur Cento Trans iar șoferul nu a vrut să o primească, deși mai erau locuri libere, doar pentru că era de etnie romă. Asta spune și ea, asta susțin și martorii care se aflau atunci în microbuz. Florica venea de la spital cu copiii și pentru că a protestat a fost bătută cu o coadă de mop, în fața tuturor călătorilor (și evident, în fața copiilor), în autogară.

Judecătorii din Zalău au respins discriminarea invocată atât de Florica Moldovan cât și de martorii care au fost audiați.

Florica Moldovan a încercat să se stabilească la casa ei dar s-a lovit de refuzuri și violență de fiecare dată

Din 2019 când a avut loc incidentul și până în 2022, Florica Moldovan a mai trecut prin câteva episoade de discriminare, unul mai crud decât celălalt.

Așa cum scria în decembrie 2021 și Valer Simion, istoric și antropolog, cel care s-a implicat activ în încercările Floricăi de a se stabili și ea undeva unde să poată să spună că e „acasă”. Postarea e publică și am cerut permisiunea să o redăm aici, pe site-ul B1, poate va sensibiliza – dacă nu judecătorii cazului Floricăi – măcar opinia publică.

„Pe la începutul acestei toamne, împreună cu asociația E-Romnja, am reușit să-i cumpărăm o casă Floricăi, femeia cu copil în brațe bătută în autogara din Zalău anul trecut, de un șofer de autobuz de la Cento Trans. O casă care necesita și necesită multe reparații și dotări, dar o casă solidă și spațioasă.

Cu un teren agricol generos în preajmă. Într-o margine de sat din judetul Sălaj. Florica a fost cea care a depus marele efort, pentru că eu am renunțat să mai port negocieri după o vreme. Ea s-a luptat și a reușit să convingă cele două femei să-i vândă casa, deși nu aveam toți banii strânși.

Înainte cu câteva zile de a parafa înțelegerea la notar, ne-am pomenit cu o reacție ostilă din partea unor membri ai comunității, care instigau restul oamenilor să nu o primească. Ba chiar au făcut un grup de Facebook pentru a opri instalarea ei acolo.

Un absolvent de teologie care se pretindea consilier al primarului în mesajele cu care mă asalta ca să mă convingă să nu o duc acolo, că lumea nu o vrea și o vor convinge să plece, chiar a făcut o campanie să strângă bani pentru a lua casa ei, deși era deja plătit avansul.

Au sunat proprietarele și le-au hărțuit, dar doamnele au respectat înțelegerea, în pofida hărțuielilor. Din afirmațiile acestui tânăr activist, care nu era rasist, dar…, chiar și ceva pastor s-ar fi implicat, fiind inițiată un fel de campanie pentru a lua casa și a o face biserică sau centru comunitar (ceva de genul) pentru comunitatea de romi ghetoizată în vecinătatea casei Floricăi și neintegrată.

Omul era revoltat că nu a fost cerută aprobarea localnicilor pentru cumpărarea casei, deși și el e vinitură acolo, dar, desigur, nerom. Nu le-a ieșit.

Mi-a mai scris o doamnă să mă convingă să nu „o aduc” pe Florica și copiii ei acolo, că au destui „țigani” și nu o vor. A zis mai multe. Nu redau. A zis mai multe și domnul absolvent de teologie, inclusiv amenințări subtile la adresa Floricăi, dar l-am ignorat și i-am spus că e ilegal ce face, nu doar imoral.

Am aflat că a dat o razie pe acolo și poliția, pentru că vânzătoarele i-au permis să se instaleze după ce a dat avansul și înainte de a semna contractul. Au verificat, au vrut să o evacueze că ocupă abuziv casa, nici măcar convorbirea cu proprietarele nu a reușit să potolească avântul justițiar.

Doar telefonul avocatului asociației a oprit povestea. Mi s-au spus apoi clar că lumea e cu ochii pe ea, inclusiv din poliție și primărie. La primărie am fost cu ea să rezolvăm cu ceva acte aferente tranzacției. Am dat și de primar, care a urlat degrabă la ea că ce caută acolo, cum a dat ochii cu ea pe holurile primăriei.

Apoi m-a văzut pe mine și prietenul cu care eram și după ce i-am explicat ce facem, a schimbat un pic tonul, deși era evident deranjat de situație. Tot bagă proiecte care implică purcoaie de bani pentru integrarea romilor, comunități defavorizate și romii refuză să se integreze.

Desigur, nu e vorba de incompetență și parazitarea resurselor alocate, ci doar de voința și firea celor vizați de proiecte. Ca în majoritatea proiectelor de acest gen, croite parcă pentru cei care le scriu și implementează, nu pentru cei vizați.

Florica s-a instalat. Am fost de câteva ori pe la ea. Ne-am chinuit să găsim bani pentru a-i pune geamuri și uși. Dar era nevoie și de reparații la acoperiș, că i se infiltra apă în casă. Nu am găsit meseriaș, dar a găsit ea pe cineva, după câteva săptămâni. I-am dat bani, a început treaba.

Nu știu exact în ce a constat. A fost la Zalău să-si ia cele necesare. Nici nu știu cum s-a descurcat cu cumpărăturile, că nu am putut merge cu ea. Florica e analfabetă, dar are o minte brici și e foarte încăpățânată. E o luptătoare, trecută prin abuzuri, trăită pe străzi, bătută și alungată.

Dar care are un entuziasm impresionant de când are casa ei. Ca să înțelegeți o posibilă cauză, vă zic doar că în ultimii ani a stat cu cei 3 copii ai ei pe unde a putut, pe la rude și cunoștințe. Al 4 lea copil, mai mare, e la bunici. Al 5 lea i-a murit anul trecut înecat într-o fântână, în timp ce ea îngrijea vitele cuiva. Prin vară m-a sunat plângând că a fost bătută de unul din masculii din casa în care stătea. Ceva rudă.

Am fost și am luat-o din fața spitalului. Să mergem la poliție, să depună plângere. Mi-a arătat vânătăile. Avea lacrimi în ochi, dar nu plângea. Mi-a zis, în schimb, cu vocea stinsă, că vrea să moară. Că nu mai poate trăi ca un câine, alungată de peste tot, bătută și umilită.

Florica are 27 de ani și trăiește din ajutor social, alocații, și cerșit. Cel puțin până recent a cerșit. A muncit când a putut și a avut unde. Cu copiii după ea.

Când am fost la ea prin octombrie, avea foc în sobă și era foarte curat și aranjat în casă. Râde mult și e fericită că are, în sfârșit, casa ei. Nu au apă bună în fântâna din curte. I-am lăsat bani să-i curețe cineva fântâna. Nu a găsit pe nimeni.

Aduce apa de băut, gătit și spălat de departe. Inițial nu a avut nici curent. A durat vreo lună să rezolvăm să fie conectată și să i se pună becuri și prize. Până atunci, mergea în ghetou și încărca telefonul la ceva vecini,, care aveau ceva sistem bazat pe o baterie de mașină.

Ceva de genul improvizație pentru a încărca telefoanele, din câte mi-a descris. Am avut noroc cu un domn electrician penticostal, inimos, care deși rezervat față de mutarea ei, a acceptat să o ajute în mod repetat. Îi mulțumesc mult.

Când am băut cafeaua mi-a povestit cum adună vreascuri din pădure, cu copiii. Ca să facă foc. Sub soba de tablă era o grămăjoară de vreascuri. Venea iarna, frigul, plus că la cameră avea o ușă improvizată, pe lângă care intra tare aerul rece.

Patricia Marina Tomas a făcut o postare pe Facebook pt a strânge jucării, haine, alimente și lemne. La vreo 2-3 săptămâni m-a sunat într-o seară o doamnă care conducea un camion ca să verifice dacă a ajuns la adresa corectă cu încărcătura de lemne. Ea era doar șoferița, donația era de la altcineva. Nu știu cine. Mi-a explicat ceva, dar nu am reușit să înțeleg cine ar fi. Îi sunt recunoscător și-i mulțumesc mult pentru generozitate. Lemne care i-ar putea acoperi necesarul pentru toată iarna, din cele zise de șoferiță.

Revin la acoperiș. Că plouă în câteva locuri, țiglele fiind sparte și cornii acoperișului slăbiți. Ea a găsit ceva rudă să o ajute, inclusiv cu montarea ușii și alte reparații urgente. Nu am reușit să mai ajung pe la ea, deși i-am promis, deși m-a tot sunat, deși umblu de vreo 2 săptămâni cu portbagajul și bancheta din spate pline de haine și jucării pt ea și copiii ei, primite de la oameni inimoși.

Florica mă sună des. Uneori sunt obosit și nu mă simt în stare să-i răspund, mai ales când mă gândesc că ar putea pomeni de ceva ce i-am mai promis și nu am mai ajuns să fac. Dar recent m-am trezit că m-a sunat doar să vadă cum îs, ce mai facem. M-a emoționat profund.

M-a mai sunat să îmi spună că cei de la Jibou, unde încă mai are buletinul, i-au tăiat ajutorul social. Cică au căutat-o pe acasă la adresa ei și nu au gasit-o. Plus că au auzit că are casă și adresă nouă, în altă localitate. I-au zis să își depună actele la noua primărie. Era tristă tare. Se baza pe ajutorul ăla amărât.”

Nu-i ajungea deja că-i e greu să supraviețuiască, comunitatea nu doar că n-a acceptat-o dar a încercat s-o și încurce.

Genul de hărțuire la care a fost supusă Florica plus tragediile personale prin care a trecut în tot timpul acesta ar fi demobilizat 99% dintre persoanele pe care le cunosc. Din fericire pentru ea și pentru copiii ei, Florica este o persoană foarte puternică.

Din păcate, nu același lucru pot să-l spun despre polițiștii care aleg cu bună știință să hărțuiască o femeie care-și crește singură copiii doar pentru că oamenii din comunitatea în care alege să se mute fac presiuni asupra lor.

Și nici despre un sistem de justiție care pedepsește victima și alege să ignore mărturiile oamenilor pe care-i cheamă la proces nu-mi inspiră vreo încredere în instituțiile care au putere de decizie atât de mare asupra destinului unui om.

Femeia a fost găsită vinovată pentru tulburarea liniștii și ordinii publice și a fost condamnată la plata unei amenzi în cuantum de 1.800 de lei, transformată în 180 de zile de închisoare în caz că nu o va achita. În plus, a fost obligată să plătească și 800 de lei cheltuieli judiciare.

De unde să aibă ea banii ăștia? Și cum să o trimiți la închisoare în cazul în care nu reușește să facă rost de ei știind că are copii minori în grijă, copii care vor rămâne singuri și nesupravegheați, la cheremul altor abuzatori? Cu atât mai mult cu cât sentința a fost dată de o judecătoare.

„Sentința a fost evident nedreaptă. Am atacat-o cu apel”, spune avocatul Augustin Răducanu, care a apărat-o pe Florica Moldovan. Poate prin apel i se va face în sfârșit dreptate și Floricăi Moldovan. Dar asta nu va spăla ipocrizia discursurilor despre societatea noastră tolerantă din primele două zile ale lunii august 2022.

Urmăriți B1TV.ro și pe