Preotul Alexandru Baltagă va fi canonizat de Mitropolia Basarabiei: a murit în lagărul sovietic pentru că votase Unirea Moldovei cu România

S-a născut în 14 aprilie 1861 în familia unui preot și a devenit și  el hirotonit la Biserica „Aleksandr Nevski” din Călăraşi-sat, în Republica  Moldova de azi. A adoptat doi copii, pe Vsevolod şi Margareta.

Neobosit promotor al identității românești.

Între 1903 și 1925 a fost preşedintele Congresului Eparhial iar în 1917  a devenit singurul reprezentant al Bisericii în Sfatul Țării.

La 27 martie 1918, a votat pentru unirea provinciei cu  țara-mamă, România iar ulterior a fost desemnat membru al Comitetului de unificare a bisericilor din România Mare.

După anexarea Basarabiei a rămas alături de enoriași chiar dacă restul familiei s-a refugiat  peste Prut

Ocupaţia de la Kremlin l-a arestat și condamnat pentru „activitate  contrarevoluționară și dușmănoasă” față de Uniunea Sovietică.

La anchetele brutale ale comuniştilor Părintele Alexandru Baltagă a mărturisit cu curaj: „Da, recunosc. Eu,  Baltaga, într-adevăr am fost adversar al revoluţiei şi, pentru a o  evita, am votat unirea”.

Acesta a adăugat în faţa ocupanţilor:  „Preoţimea a avut un rol important în dezlipirea Basarabiei de la Rusia  Sovietică şi alipirea ei la România. Toată activitatea mea ulterioară a  fost îndreptată pentru consolidarea poziţiei României în Basarabia, fapt  care-l recunosc”.

A fost deportat la Kazan, Tatarstanul de azi, unde a decedat la  data de 7 august 1941. Memoria demnităţii şi credinţei sale determină ortodoxia română de ambele maluri ale Prutului să îl cinstească în calendarul sfinţilor români.