”Să fi TRAS în ei, să fi CĂZUT şi pe urmă luaţi şi băgaţi în beci!” STENOGRAME neștiute cu ORDINELE date de CEAUȘESCU pentru oprirea manifestațiilor din decembrie 1989

Nicolae Ceaușescu a sperat că o intervenție în forță a autorităților va opri manifestațiile de amploare ce izbucniseră în decembrie 1989. Ordinele pe care le-a dat subalernilor în acest sens apar în mai multe stenograme atașate dosarului în care anchetatorii investighează evenimentele de atunci.

Potrivit Adevărul, dosarul vizează decesul a 709 persoane, rănirea prin împuşcare a 1.855 de persoane, rănirea prin alte mijloace a 343 de persoane şi reţinerea a 924 de români, ce s-au petrecut în decembrie 1989.

În octombrie 2015, dosarul a fost clasat, dar cauza a fost restituită procurorilor pentru refacere, prin decizia unui judecător.

Eveniment - 21 nov, 09:46

Unde se află stațiunea unde Nicolae Ceaușescu voia să organizeze Jocurile Olimpice. Cum arată în prezent

”Adevărul” a prezentat stenograme cu discuțiile din şedinţa C.P.Ex al P.C.R din data de 17.12.1989:

Nicolae Ceauşescu: Uite, tovarăşi, de ce am convocat Comitetul Politic Executiv. La Timişoara au avut loc aseară unele evenimente, care s-au reluat astăzi la prînz. Pretextul l-a format aşa zisul preot reformat, care a fost sancţionat pe linia lor, l-au mutat din Timişoara în alt judeţ şi trebuia să plece din casa pe care o ocupa. N-a vrut să elibereze casa. Episcopul s-a adresat tribunalului, care a hotărît să-l evacueze. Lucrurile s-au tărăgănat mult. Ieri s-au dus să pună în aplicare hotărîrea tribunalului. El şi-a organizat un grup. Aici este amestecul cercurilor din afară, a cercurilor străine de spionaj, începînd cu Budapesta, pentru că el a dat şi un interviu. De fapt lucrurile sînt cunoscute. De altfel este cunoscut şi faptul că atît în răsărit cît şi în apus toţi discută că în România ar trebui să se schimbe lucrurile. Şi-au propus şi cei din răsărit şi cei din apus să schimbe şi folosesc orice. Aseară organele noastre au reuşit să pună ordine. A fost evacuat şi trimis acolo unde a fost dat de Episcopie. Aceasta era, practic, o problemă strict a lor şi trebuia să se aplice o hotărîre judecătorească de evacuare a casei, ceea ce era ceva normal. Astăzi, spre prînz, de altfel au fost şi ieri, dar tovarăşii n-au înţeles că vor reveni astăzi. O serie de elemente declasate s-au adunat din nou şi au provocat dezordine, au intrat în sediul Comitetului judeţean de partid. Organele noastre de interne s-au purtat slab, pentru că normal era să nu lase să intre pe nimeni în sediul Comitetului judeţean de partid. Trebuia pusă pază, pentru că asta este o regulă generală. Au avut o atitudine defetistă, capitulardă, atît organele Ministerului Apărării Naţionale cît şi ale Ministerului de Interne. Aseară am discutat cu ei şi le-am spus ca în cursul zilei de astăzi să facă demonstraţii cu unităţi de tancuri. Să fie în centrul oraşului, să facă demonstraţie. Aceasta presupune că unităţile trebuiau să se găsească în centru. Eu am dat ordin să se facă acest lucru, iar voi aţi făcut o plimbare. Nu era posibil să se întîmple ce s-a întîmplat dacă unităţile se găseau în centru. Trebuia lichidat repede toate aceste lucruri. Le-a trebuit o oră şi jumătate pînă s-au mişcat unităţile militare. Unde a fost demonstraţia de care am vorbit, pentru care am dat ordin?

Milea Vasile: Am executat deplasarea din est către vest.

Nicolae Ceauşescu: Nu deplasare de la est către vest! Unităţile transportoare de tancuri trebuia să se afle în centru. Asta înseamnă ce am ordonat, nu să se ducă de la est către vest. Am menţionat bine de aseară ce trebuie să faci, demonstraţia unităţilor de bază, a tanchetelor, unităţile motorizate, toate trebuiau să fie în centrul oraşului, nu în cazarme. De aceea am spus să faceţi demonstraţie, că demonstraţia presupune ca toate unităţile să fie în centru. Asta înseamnă demonstraţie! Adevărat că n-am dat toate detaliile, dar cînd spui să fie demonstraţie, trebuie să fie demonstraţie, nu să se plimbe spre Jimbolia sau Arad. Trebuia să fie în oraş, pentru că străzile sînt destul de largi. Acolo trebuiau să fie staţionate unele unităţi. Acelaşi lucru şi cu trupele Ministerului de Interne. Impresia mea este că unităţile Ministerului de Interne n-au fost înarmate.

Elena Ceauşescu: Au fost neînarmate.

Nicolae Ceauşescu: Neînarmaţi au fost.

Tudor Postelnicu: Cu excepţia celor de la grăniceri. Restul nu au fost înarmaţi.

Nicolae Ceauşescu: Păi, de ce? V-am spus să fie toţi înarmaţi. De ce i-aţi trimis neînarmaţi? Cine a dat asemenea ordin? Cînd am înţeles că merg trupele de securitate, era clar că merg înarmate, pentru că au armament, au totul în dotare, şi auto şi tot, nu-i trimiteţi să se bată cu pumnul! Ce fel de unităţi de interne sînteţi voi!? De unde aveţi asemenea lucruri. Curticeanu, să vină imediat şi Vlad Iulian. Cine a dat asemenea dispoziţie? De ce ţinem trupe de grăniceri? Şi mi-aţi dat asigurări că aveţi 9 plutoane de securitate, ceea ce înseamnă aproape 1.000 de oameni. Unde erau? I-aţi trimis neînarmaţi?! Ce înseamnă sistemul acesta?! Şi am discutat aseară, am spus: luaţi măsuri şi voi, măsuri ferme. Nu mi-aţi spus că îi trimiteţi să se bată cu bastonul! Nu am nevoie de asemenea unităţi de securitate. Şi miliţia trebuia să fie înarmată. Aşa este legea.

Tudor Postelnicu: Vă raportez, tovarăşe secretar general, miliţia este înarmată.

Nicolae Ceauşescu: Dacă era înarmată trebuia să tragă, nu să se lase să fie bătută şi să-i lase să intre în sediul comitetului judeţean. Două ore le-a trebuit unităţilor ca să ajungă, deşi sînt în centru, cînd trebuiau să fie acolo, pentru că au fost mobilizate să facă demonstraţie în stradă. Ele trebuiau să fie în zonă. Am discutat cu voi şi azi noapte, am discutat de mai multe ori şi la 2 şi la 3 şi la 4 dimineaţa, ce aveţi de făcut.

Elena Ceauşescu: Trebuie să-l chemăm la telefon pe tovarăşul Coman cînd soseşte acolo.

Nicolae Ceauşescu: Curticeanu, ia legătura şi Coman să-mi dea imediat telefon.

Silviu Curticeanu: Am înţeles. Iau imediat legătură cu Timişoara.

Nicolae Ceauşescu: Voi n-aţi executat ordinul dat, că am dat ordin în calitatea pe care o am de comandant suprem, ordin care este obligatoriu pentru voi, pentru toate unităţile, atît ale Ministerului Apărării cît şi ale Ministerului de Interne. Cum este posibilă o asemenea situaţie?! Nişte derbedei să intre în sediul comitetului judeţean de partid, să bată pe soldaţi, pe ofiţeri şi ei să nu intervină!? Ce au făcut ofiţerii tăi Milea, de ce nu au intervenit imediat, de ce nu au tras? Trebuia să tragă să-i lase jos, să someze şi pe urmă să tragă în picioare.

Vasile Milea: Nu le-am dat muniţii.

Nicolae Ceauşescu: De ce nu le-aţi dat? Am dat ordin să se tragă în aer, să someze? De ce nu le-aţi dat muniţii? Dacă nu le-ai dat muniţii mai bine îi ţineai acasă! Ce fel de ministru al apărării eşti tu? Ce fel de ministru de interne eşti tu Postelnicu? Spuneaţi că le-aţi dat muniţii de manevră! Ei au primit sarcină de luptă nu de manevră. Nu aţi spus adevărul. De abia acum spuneţi, pînă acum aţi dezinformat. Aţi spus că aţi dat ordin să tragă. De ce aţi dezinformat?! Dacă trimiteţi unităţile de securitate să se bată cu bastonul mai bine le trimiteaţi acasă; era mai bine atunci să mobilizăm 500 de muncitori, cum am făcut pe timpuri în Bucureşti în 1945, în faţa celor care erau în piaţa aceasta, cînd au tras, eram cu Doncea, cu Pătrăşcanu şi n-am fugit. Se poate una ca asta?! De ce atunci oamenii au ştiut ce să facă, acum stau cu băţul în mînă, deci nici nu se sinchisesc.

Elena Ceauşescu: Situaţia este foarte gravă şi neplăcută.

Nicolae Ceauşescu: Este gravă şi voi sînteţi vinovaţi, pentru că aţi împins la această situaţie. De unde aţi primit ordin să nu daţi armament la trupele de securitate? A ajuns Coman la Timişoara?

Silviu Curticeanu: Încă nu.

Nicolae Ceauşescu: Ia legătura imediat şi cum ajunge la sediul Comitetului judeţean să ia legătura cu noi. Toţi comandanţii militari să se găsească şi să fie chemaţi la teleconferinţă. În 5 minute să fie găsiţi.

Elena Ceauşescu: Nu se poate aşa, n-a acţionat cum trebuie nici ministrul apărării naţionale, nici ministrul de interne.

Nicolae Ceauşescu: O mînă de derbedei, puşi la cale de cei care vor să distrugă socialismul şi voi de fapt le faceţi jocul. Asta este realitatea. Are deplină dreptate Castro, în cele spuse în activul de partid, pentru că nu se poate una ca asta. Aceasta este de fapt mentalitatea şi la gărzile patriotice şi în activul de partid. De ce nu au fost scoase gărzile patriotice cu armament, că au armament? În felul acesta punem oamenii să stea cu mîna în sîn, iar ceilalţi vin cu răngi, iar noi stăm şi le ţinem predici. Duşmanul nu cu predici îl potoleşti, ci trebuie să-l arzi. Socialismul nu se construieşte cu dezinformare, cu închinăciune, ci cu luptă. Cu luptă trebuie să-l construim. Acum în Europa este o situaţie de capitulare, de pactizare cu imperialismul, pentru lichidarea socialismului.

Elena Ceauşescu: Este laşitate.

Nicolae Ceauşescu: Mai mult decît laşitate. Am discutat cu voi toată noaptea de cîteva ori.

Tudor Postelnicu: Aşa este, de cel puţin 15 ori.

Nicolae Ceauşescu: Iar în cursul dimineţii, iar de cîteva ori. Am fost aici la sediu, după aceea am plecat să văd ce este în oraş, şi mi s-a transmis că s-au adunat din nou în centru. Şi ştiau ce trebuie să facă. Cum putem califica acest lucru. Să discutăm în Comitetul Politic Executiv această situaţie, iar eu, în calitate de comandant suprem, consider că aţi trădat interesele ţării, interesele poporului, ale socialismului şi n-aţi acţionat cu răspundere.

Vlad Iulian: Aveţi dreptate, tovarăşe secretar general, aşa este.

Nicolae Ceauşescu: Au spus că au scos trupele de securitate, dar erau neînarmate.

Vlad Iulian: Aşa este. Au fost cu bastoane de cauciuc şi cu gaze lacrimogene.

Nicolae Ceauşescu: De ce nu au mers înarmaţi?

Vlad Iulian: Am crezut că nu este cazul.

Nicolae Ceauşescu: De ce n-aţi raportat, să spuneţi, că am vorbit toată noaptea cu voi? Din momentul de faţă, dacă Comitetul Politic Executiv este de acord, destituim pe ministrul apărării naţionale şi pe ministrul de interne şi pe comandantul trupelor de securitate. Din acest moment preiau comanda armatei, să-mi pregătiţi decretul. Convocaţi Consiliul de Stat, ca să facem totul legal, în seara asta. Nu mai am încredere în asemenea oameni. Nu se poate merge mai departe aşa. Toată noaptea am stat şi am discutat cu ei din 10 în 10 minute, ca apoi să-mi dau seama că ei nu fac ce le-am ordonat. De abia pe urmă mi-am dat seama că ei nu fac ce le-am spus. Trebuia să-i omoare pe huligani, nu să-i bată ei. Tu crezi că huliganii aceia n-au ştiut care este situaţia cu voi, de au intrat în sediu? Intrarea în sediul organului de partid nu este admisă! Cine v-a dat dreptul să vă consultaţi voi şi să nu luaţi măsurile care se impun, pentru că eu am discutat cu voi şi v-am dat ordin? Ştiţi ce ar trebui să vă fac, să vă pun în faţa plutonului de execuţie! Asta meritaţi, pentru că ceea ce aţi făcut voi se numeşte pactizare cu inamicul! Ai făcut armata, Milea, aşa se cheamă, nu?

Vasile Milea: Da, tovarăşe secretar general.

Nicolae Ceauşescu: Nu se poate una ca asta!Să se convoace Consiliul de Stat, imediat!

Silviu Curticeanu: Da, am înţeles.

Nicolae Ceauşescu: Deci, tovarăşi, avînd în vedere situaţia care s-a creat, acum de fapt, îmi dau seama, că aşa cum este, nu se poate face ordine cu ciomagul. Am convocat şi teleconferinţa. Voi da ordin ca imediat să se primească, acum, armament, toţi să fie înarmaţi şi să aplice ordinul. Cînd am dat ordin să aplicaţi starea de necesitate, cu ce o aplicaţi, cu bîta?! Cînd am spus “stare de necesitate”, ce înseamnă pentru voi “stare de necesitate”, “cu bîta”. Tu, care conduci trupele de securitate, nu ştii ce înseamnă stare de necesitate.

Vlad Iulian: Ştiu, tovarăşe secretar general, am dat ordin.

Nicolae Ceauşescu: Nici acum nu spuneţi adevărul, pentru că cei de la sediul comitetului judeţean de partid n-au avut cu ce trage. Soldaţii au luptat cu ce au avut, cu bîta, şi au reuşit să facă faţă. Unul dacă trăgea ar fi fugit ca potîrnichile. Voi nu vedeţi unde aţi adus situaţia? Am spus să trageţi în aer, somaţi, şi dacă nu, trageţi în picioare.

Elena Ceauşescu: Să fi tras în ei, să fi căzut şi pe urmă luaţi şi băgaţi în beci. Nu vi s-a spus aşa? Unul să nu iasă.

Nicolae Ceauşescu: Deci, măsuri imediate, să lichidăm repede ce este la Timişoara, să punem trupele în stare de alarmă, în stare de luptă, atît unităţile ministerului de interne, cît şi cele ale apărării naţionale, şi oriunde se încearcă vreo acţiune, lichidată radical, fără nici un fel de discuţie. Şi desigur, să atragem atenţia gărzilor patriotice, că nu se poate lupta cu ciomagul. Toată situaţia să se dezbată serios cu întregul activ de partid, cu UTC-ul. Ce fel de educaţie comunistă faceţi voi tineretului? Ce fel de UTC-işti sînt aceştia, care au fost în rîndul huliganilor? De altfel, au fost şi cîţiva membri de partid, dar mulţi UTC-işti. Ce educaţie revoluţionară faceţi voi?! Uite tovarăşi, eu pun problema unor măsuri ferme. Dacă aveţi altă părere vă rog s-o spuneţi aici, că trebuie stabilite acţiunile şi măsurile ce trebuie luate, pentru că aici sînt acţiuni puse la cale atît din est cît şi din vest, care s-au unit pentru a distruge socialismul, că vor un “socialism uman capitalist”. Ce părere aveţi voi?

Manea Mănescu: Sîntem de acord cu dumneavoastră şi cu toate măsurile luate.

Nicolae Ceauşescu: Dacă are cineva altă părere, vă rog să spuneţi?

Elena Ceauşescu: Trebuie luate măsuri radicale, pentru că aici nu se poate merge cu îngăduinţă, pentru că asta ar însemna să capitulăm.

Nicolae Ceauşescu: Vom lupta pînă la ultimul şi trebuie să supunem aprobării partidului, pentru că independenţa şi suveranitatea se cucereşte şi se apără cu luptă, pentru că dacă în 1968 nu am fi acţionat şi nu adunam aici poporul, nu înarmam gărzile patriotice, ar fi venit şi peste noi, cum au făcut în Cehoslovacia, pentru că atît sovieticii cît şi bulgarii erau la graniţă. Nu am dezarmat poporul. Am pus şi am votat în Marea Adunare Naţională, ca totul să se apere cu arma în mînă. De ce nu apăraţi legile, socialismul, că legile socialismului sînt legile ţării.

Elena Ceauşescu: Acestea sînt legi, care nu se discută.

Nicolae Ceauşescu: Că acum aţi discutat voi cum să faceţi şi aţi trimis cu mîna goală, pentru că asta înseamnă ce aţi discutat voi?! Ce facem cu ministrul apărării? Ce spui tu, Milea?

Vasile Milea: Dacă aţi ordonat aşa, aşa transmitem imediat. După aceea sînt la dispoziţia dumneavoastră.

Nicolae Ceauşescu: De ce n-au ieşit unităţile cu arme, pentru că cu puşca în mînă, fără armament nu se poate apăra şi nici bate.

Elena Ceauşescu: Trebuie să spună ce este în concepţia lor, care este poziţia lor. Vasile Milea: Vă raportez, altă poziţie nu am nici eu şi nici ceilalţi tovarăşi.

Nicolae Ceauşescu: Tu să vorbeşti în numele tău.

Vasile Milea: Repet, tovarăşe secretar general, altă poziţie şi altă concepţie nu am. Nicolae Ceauşescu: De ce nu aţi luat măsuri?

Vasile Milea: Sînt vinovat. Am gîndit că nu va lua amploare.

Nicolae Ceauşescu: Tu trebuia să te temi de amploare. Ştiaţi care este situaţia la Timişoara, în loc să luaţi măsuri aţi trimis neînarmată armata. Trebuia să fi luat măsuri imediat şi să fi lichidat de ieri, dar n-aţi făcut acest lucru şi aţi ajuns pînă astă seară.

Tudor Postelnicu: Mult stimate tovarăşe secretar general, Mult stimată tovarăşe Elena Ceauşescu, Raportez în faţa Comitetului Politic Executiv, în faţa dumneavoastră, că sînt întrutotul de acord cu măsurile care vor fi luate împotriva mea. Vreau să vă mărturisesc în modul cel mai sincer, ca activist al partidului, trimis să-mi desfăşor activitatea în acest sector de activitate, că nu vreau să mă desculp cu nimic. Port întreaga răspundere şi, repet, nu vreau să mă desculp, că nu puteam să facem şi mai mult. Vă raportez că sînt un ostaş cinstit şi devotat al partidului, dar vă mărturisesc, eu nu am cunoscut că unităţile trebuie să iasă cu armament, cu cartuşe de război. Indiferent ce măsuri se vor lua asupra mea, aceasta este situaţia. Nu odată am auzit discutîndu-se, s-a discutat în consiliul de conducere, cu cadrele de cîteva ori, am asistat la asemenea discuţii şi nu am reţinut că trebuie ca unităţile să fie scoase cu armament. Eu vreau să vă spun că am acţionat cu fermitate, pe baza orientărilor şi indicaţiilor date de dumneavoastră în noaptea care a trecut. Am făcut tot ce a fost cu putinţă…

Elena Ceauşescu: N-ai făcut nimic.

Nicolae Ceauşescu: Din momentul cînd te duci cu bîta la aşa ceva, înseamnă că n-ai făcut nimic.

Elena Ceauşescu: Dacă nu v-a fost clar, de ce nu aţi întrebat? Trebuia să întrebaţi dacă ies trupele înarmate sau neînarmate.

Tudor Postelnicu: Vă raportez că nici într-un act normativ nu am găsit acest lucru şi nu mi s-a comunicat că trebuie să iasă cu cartuşe de război.

Nicolae Ceauşescu: Nici grănicerii nu sînt înarmaţi, că sînt pe graniţă?

Vasile Milea: Cei care sînt la paza frontierei au cartuşe de război.

Nicolae Ceauşescu: Postelnicu şi Vlad n-au cunoscut acest lucru?

Tudor Postelnicu: V-am raportat şi vă raportez că în dotarea unităţilor noastre sînt cartuşe de război.

Nicolae Ceauşescu: Atunci de ce n-au ieşit cu ele?

Vlad Iulian: Gîndurile noastre au fost că este o acţiune de mică amploare şi că putem să rezolvăm fără cartuşe.

Nicolae Ceauşescu: De ce n-aţi întrebat.

Vlad Iulian: Este o greşeală fundamentală a noastră.

Nicolae Ceauşescu: Am spus să trageţi de avertisment, dacă nu se retrag să trageţi în picioare. Nu m-am gîndit că trageţi cu gloanţe de manevră. Este apă de ploaie. Cei care au intrat în sediul comitetului judeţean de partid nu trebuiau să mai iasă de acolo, trebuiau să fie jos, la pămînt.

Tudor Postelnicu: Au acţionat prost generalii şi forţele trimise acolo.

Nicolae Ceauşescu: Voi le-aţi dat ordinul acesta.

Vasile Milea: Aşa este, noi sîntem vinovaţi. Nicolae Ceauşescu: De ce să-i acuzăm pe ei, pentru că voi le-aţi dat ordinul acesta. Aşa reese acum, foarte clar. Să hotărască Comitetul Politic Executiv.

Tudor Postelnicu: Închei spre a vă spune că sînt de acord cu măsurile luate de dumneavoastră, cu măsurile luate de Comitetul Politic Executiv. Eu, ca activist al partidului, ca fost activist al partidului, vă mulţumesc pentru sprijinul primit în toată această perioadă şi vă asigur că voi fi în continuare un ostaş credincios al partidului, indiferent că voi rămîne cu calitatea sau fără calitatea de membru de partid, rămîn în continuare un om, un muncitor cinstit partidului şi patriei, indiferent că voi rămîne în funcţia pe care o am sau nu.

Nicolae Ceauşescu: Ce părere aveţi, tovarăşi, trebuie să hotărîm ce facem?

Gheorghe Rădulescu: Părerea mea acum, în legătură cu ministrul apărării naţionale şi cu ministrul de interne, consider că nu este cazul, că nu este momentul potrivit pentru acest lucru.

Tudor Postelnicu: Tovarăşe secretar general, dacă aveţi încredere în mine vă asigur că nu voi precupeţi zi şi noapte şi îmi voi face datoria, aşa cum voi putea şi cum vor dovedi faptele.

Constantin Dăscălescu: V-aş ruga, tovarăşe secretar general, să analizaţi cu multă grije. Acum s-au auzit indicaţiile şi ordinele date, dar să nu ne grăbim să luăm nişte măsuri care n-ar fi bine studiate. Vă rog să analizaţi cu discernămîntul dumneavoastră acest lucru. Eu sînt pentru măsuri ferme, dar este bine să gîndim ceea ce facem.

Nicolae Ceauşescu: Ce zici Manea?

Manea Mănescu: Tovarăşe preşedinte, zic să rezolvăm situaţia care este acum şi după aceea să luăm măsuri.

Nicolae Ceauşescu: Cu cine să rezolvăm? Este o problemă care se putea rezolva de ieri de dimineaţă în două ore, dar nu s-a rezolvat. S-a imprimat acest spirit de a da înapoi, de a nu lupta, ci de a capitula. Asta este problema.

Gheorghe Oprea: Tovarăşe secretar general, cred că sarcinile sînt foarte clare. Cred că tovarăşii au înţeles bine ce au de făcut şi vă rog să le acordaţi încrederea să se ocupe în continuare. Acum le este clar ce au de făcut. Cred că acum au înţeles, le este foarte clar. Cred încă o dată că putem să le acordăm încrederea să acţioneze aşa cum aţi ordonat dumneavoastră.

Nicolae Ceauşescu: Ştiţi cum aţi procedat acum? Cum aţi trimite pe front unităţi să le nimicească duşmanul, dezarmate, să fie nimicite de duşman. Asta aţi făcut. Aţi pus unităţile militare într-o situaţie foarte proastă. Ce garanţii există că voi toţi nu veţi proceda la fel ca pînă acum?

Tudor Postelnicu: Vă asigur, tovarăşe secretar general, că nu se va mai repeta o asemenea situaţie. Vă rog să-mi acordaţi această încredere şi să lăsăm să vorbească faptele pînă cînd dumneavoastră, conducerea superioară de partid, Comitetul Politic Executiv vor aprecia.

Vasile Milea: Garanţia pentru mine este că n-am înţeles primejdia de la început, acum îmi este clar, cînd aţi spus că este „stare excepţională”.

Vlad Iulian: Vă asigur, tovarăşe secretar general, că ascultînd sarcinile care mi le-aţi dat, voi face în aşa fel să merit încrederea dumneavoastră.

Nicolae Ceauşescu: Bine, să mai încercăm tovarăşi? Toţi tovarăşii sînt de acord? Să amînăm această hotărîre, să vedem cum acţionează şi apoi să reluăm această discuţie. Toţi tovarăşii sînt de acord?

Nicolae Ceauşescu: Am dat, de altfel indicaţia să se întrerupă orice activitate de turism. Nu trebuie să mai vină nici un turist din străinătate, pentru că toţi s-au transformat în agenţi de spionaj. De asemenea, să se întrerupă şi micul trafic de frontieră imediat. Am data ordin la Ministerul de Interne, dar trebuie chemaţi şi cei de la turism imediat, iar locurile neocupate să fie date la cetăţenii români. Nici din ţările socialiste să nu mai vină, în afară de Coreea, de China şi din Cuba, pentru că toate ţările socialiste vecine nu ne prezintă încredere. Cei din ţările socialiste vecine sunt trimişi ca agenţi. Întrerupem orice activitate de turism. La toate judeţele se va declara stare de alarmă. Unităţile militare ale Ministerului de Interne, ale securităţii sunt în stare de alarmă. Să dăm la teleconferinţă indicaţia ca să se ia toate măsurile faţă de orice încercare, pentru că trebuie să apărăm independenţa patriei şi a socialismului împotriva oricăruia, indiferent cine este. Acestea sunt problemele care se pun acum. Am impresia că nu s-au înţeles la Congres lucrurile cum trebuie. Hotărîrile nu au fost de paradă. Toţi trebuie să ştie că suntem în stare de război. Tot ce s-a întîmplat şi se întîmplă, în Germania, în Cehoslovacia şi în Bulgaria acum şi în trecut în Polonia şi

Ungaria, sunt lucruri organizate de Uniunea Sovietică cu sprijinul american şi al occidentului. Trebuie să fie foarte clar acest lucru, iar ceea ce s-a întîmplat în ultimele trei ţări – R. D. Germană, Cehoslovacia, Bulgaria au fost lovituri de stat organizate şi cu sprijinul plevei societăţii, cu pleava societăţii cu sprijin străin. În acest fel trebuie înţelese lucrurile. Nu se pot judeca altfel.