Scandal în teatru: Emilia Popescu îi transmite lui Ion Caramitru că a fost jignită de juriul UNITER

Scandal în teatrul românesc. Actriţa Emilia Popescu i-a adresat o scrisoare deschisă preşedintelui Uniunii Teatrale din România, Ion Caramitru, în care acuză că a fost jignită de juriul care a stabilit nominalizările pentru cea de-a XXII-a ediţie a galei premiilor UNITER.

Actriţa susţine că membrii juriului ar fi jignit-o prin faptul că nu ar fi corespuns criterilor lor, scriu jurnaliştii de la Ring.

„Mă adresez dumneavoastră, pentru că orice material care apare în presă în numele UNITER-ului ar trebui să-l verificaţi, astfel încât să nu permiteţi publicarea unor jigniri la adresa breslei pe care o reprezentaţi. Pentru „transparenţă” aţi făcut public „argumentul juriului de nominalizări al Galei UNITER 2014”. Acest „argument” mă jigneşte atât pe mine, cât şi întreaga breaslă”, se arată în scrisoarea deschisă pe care actriţa Emilia Popescu i-a adresat o preşedintelui Uniunii Teatrale din România Ion Caramitru.

Actriţa acuză că a fost jignită de juriul care a stabilit nominalizările pentru cea de a XXII-a ediţie a galei premiilor UNITER.

Totodată Emilia Popescu precizează că niciun juriu din lume nu are dreptul să îi jignească pe cei care nu au corespuns criteriilor lor.

„Adică, cum???!! Nominalizaţii sunt „fenomene rarisime de vocaţie artistică”, iar ceilalţi „valori nereprezentative pentru teatrul românesc de azi”?! Ori valori, ori nereprezentative. Domnule Caramitru, cu ce drept îşi permit Sebastian-Vlad Popa, Andreea Dumitru, Ionuţ Sociu să mă jignească? Să ne jignească? În baza cărei opere recunoscute îşi permit să anuleze o bună parte a creatorilor români de teatru? A nu fi nominalizaţi de aceştia e o ruşine? Eu nu gândesc aşa şi consider această afirmaţie un atac la persoană”, mai afirmă Emilia Popescu în scrisoarea adresată lui Ion Caramitru, președintele UNITER.

Între timp membrii juriului Andreea Dumitru, Ionuţ Sociu şi Sebastian-Vlad Popa au comunicat principiile care au ghidat selecţia pentru nominalizări, însă răspunsul lor e cel puţin vag.

Potrivit unui comunicat de presă, acestea sunt: „vitalitatea expresivă şi ideatică a creatorilor de a depăşi stereotipiile teatralităţii ca formă de complicitate gregară între artist şi public, forţa prin care spectacolul dramatic se manifestă ca dimensiune autonomă faţă de prestigiul textului literar, ceea ce, de altfel, este de mult subînţeles şi rareori înţeles”.