Andrei Pleșu vorbește, în editorialul său de luni, despre Săptămâna Patimilor. Scriitorul descrie scena biblică în perspectiva secolului pe care îl trăim.
”…Voi nimici carele de război şi caii din Ierusalim şi arcurile de război vor fi nimicite.”
A doua zi după intrarea triumfală a Împăratului în oraşul martirizării sale, începe Săptămîna Patimilor.
După cum știm, în lume nu a început o istorie a păcii. Astfel, Plșu explică faptul că textul nu trebuie citit ad literam, explicând că este vorba despre ”mulţimile dinlăuntrul nostru, pentru ”legiunea” relelor interioare, cu care avem de luptat pentru a ne găsi liniştea”.
„Pe acest fundal, multiplicarea planetară a violenţei pare să semnaleze o lume care n-a ieşit încă din ”Săptămîna Patimilor”. ”Noutatea” patetică a situaţiei este că se face război în numele Celui care a venit să aducă pacea. Iar firea omenească dă semne tot mai neruşinate de îndrăcire, adică de prostie sîngeroasă. Zi de zi, peisajul din jur arată ca o antologie de dezastre: Charlie Hebdo, atentat într-o piaţă din Berlin, cu morţi şi răniţi, atentat la Stockholm, cu morţi şi răniţi, atentat la Londra, cu morţi şi răniţi, explozie la metroul din Sankt Petersburg, arme chimice şi bombardamente în Siria, ţicneală ameninţătoare în Coreea de Nord, asta ca să rămînem la nivel macro. Dar avem şi ştiri despre un pacient care, într-un spital bucureştean, înjunghie alţi doi pacienţi şi o infirmieră, despre bărbaţi care îşi căsăpesc iubitele, sau le incendiază maşina, despre copii de cîteva luni ucişi, sau abandonaţi, despre jocuri electronice care duc la sinucidere etc”, scrie Pleșu într-un articol pentru Adevărul.
În acest context zbuciumat, autorul este de părere că singura soluție rămasă este rugăciunea.
“În ce mă priveşte, nu am soluţie mai bună decît să îngîn pasaje din rugăciunea Sfîntului Anselm din Canterbury, descoperită cu ani în urmă”, conchide el.