Sindicatele cer Avocatului Poporului să sesizeze CCR în legătură neconstituționalitatea „ordonanței trenuleț”

Blocul Național Sindical (BNS) a transmis o petiție oficială către Avocatul Poporului, solicitând sesizarea Curții Constituționale a României în legătură cu neconstituționalitatea așa numitei “ordonanțe trenuleț”.

Potrivit sindicaliștilor, actul normativ, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1334 din 31 decembrie 2024, ridică semne serioase de întrebare privind respectarea Constituției României. Ordonanța afectează: statul de drept și drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor.

Ce invocă sindicaliștii

Potrivit BNS, art. 40 alin. (1) din Constituția României garantează dreptul cetățenilor de a se asocia liber, inclusiv în sindicate, pentru apărarea intereselor lor profesionale, economice și sociale. Libertatea de asociere presupune nu doar dreptul de a forma sindicate, ci și dreptul acestor organizații de a funcționa efectiv și de a-și exercita rolul esențial în reprezentarea intereselor membrilor lor.

OUG nr. 156/2024 încalcă acest principiu fundamental prin măsurile care golesc de conținut activitatea sindicatelor și subminează dialogul social.

Una dintre principalele încălcări ale acestui drept fundamental constă în interzicerea posibilității sindicatelor de a negocia contracte colective de muncă pentru anul 2025. Prin suspendarea efectelor unor drepturi negociate colectiv, cum ar fi sporurile, majorările salariale și beneficiile prevăzute în contractele colective de muncă aflate în vigoare, statul împiedică sindicatele să-și îndeplinească rolul de protecție a intereselor membrilor lor. Această situație reprezintă o imixtiune directă și disproporționată a statului în domeniul rezervat exclusiv părților sociale, subminând autonomia negocierii colective, care este protejată de și art. 8 din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social.

Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social, negocierea colectivă este un proces autonom, iar intervenția statului în această sferă trebuie să fie justificată, proporțională și limitată la situații excepționale, ceea ce nu este cazul în această ordonanță.

În plus, jurisprudența Curții Constituționale a României subliniază importanța negocierilor colective ca mijloc de garantare a echilibrului între angajatori și salariați. Decizia nr. 64 din 24 februarie 2015 evidențiază că libertatea sindicală constituie un aspect esențial al dreptului de asociere, iar statul are obligația de a respecta și proteja acest drept, fără a interveni în mod arbitrar în desfășurarea activităților sindicale. În acest context, dreptul la negociere colectivă este strâns legat de autonomia colectivă, care nu poate fi restrânsă decât în situații de urgență bine definite și doar dacă există o justificare adecvată, proporțională cu scopul urmărit. OUG nr. 156/2024 nu prezintă o justificare concretă pentru suspendarea drepturilor negociate, invocând doar necesități bugetare generale, ceea ce este insuficient pentru a justifica limitarea unui drept fundamental garantat constituțional.

Impactul acestei ingerințe este profund. Prin imposibilitatea de a negocia noi drepturi sau de a ajusta cele existente la contextul economic actual, sindicatele sunt transformate în entități pur formale, lipsite de capacitatea de a influența în mod real raporturile de muncă.

Această ingerință a statului afectează și credibilitatea organizațiilor sindicale. Prin golirea de conținut a negocierilor colective, membrii sindicatelor sunt puși în situația de a percepe organizațiile ca fiind incapabile să le protejeze interesele. În timp, aceasta va conduce la scăderea semnificativă a gradului de sindicalizare. România, care deja înregistrează o rată scăzută de sindicalizare în raport cu alte state membre ale Uniunii Europene, va suferi un declin și mai accentuat în acest domeniu, contrar angajamentelor asumate prin Convenția nr. 87 a Organizației Internaționale a Muncii (OIM), ratificată de România, care garantează libertatea sindicală și protecția dreptului sindical.

În plus, jurisprudența Curții Constituționale subliniază în mod constant faptul că dialogul social și libertatea de asociere reprezintă elemente esențiale ale democrației constituționale. Curtea a reamintit că libertatea de asociere presupune dreptul indivizilor de a forma organizații pentru protejarea intereselor comune și că orice limitare a acestui drept trebuie să fie strict justificată și proporțională. În Decizia nr.383/2011, CCR a srealimtit că dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate de Constituţie.

În cazul OUG nr. 156/2024, măsurile adoptate de Guvern nu îndeplinesc aceste criterii. Justificarea bugetară a suspendării negocierilor colective este insuficientă pentru a motiva restrângerea unui drept fundamental, mai ales că nu au fost prezentate analize clare privind necesitatea și proporționalitatea măsurii.

De asemenea, Decizia nr. 872/2010 a Curții Constituționale reafirmă faptul că drepturile câștigate prin contracte colective de muncă nu pot fi modificate unilateral de către stat fără respectarea principiilor constituționale. Prin urmare, orice intervenție a statului în domeniul autonomiei contractuale trebuie să fie justificată de o urgență extremă și să fie aplicată nediscriminatoriu. OUG nr. 156/2024, care suspendă drepturile negociate colectiv fără o justificare suficientă și fără a ține cont de specificitatea fiecărui sector, încalcă aceste principii constituționale și creează un precedent periculos pentru stabilitatea raporturilor de muncă.

Imixtiunea statului în raporturile de muncă are un efect de anihilare a ceea ce s-a negociat deja prin CCM-urile încheiate până în prezent. Toate clauzele care prevăd ajustări salariale, sporuri suplimentare sau alte beneficii sunt golite de conținut, iar eforturile sindicatelor devin inutile. Această situație este echivalentă cu o formă de anulare retroactivă a drepturilor câștigate, ceea ce contravine atât art. 15 alin. (2) din Constituție, care interzice aplicarea retroactivă a legilor.