Unul dintre cele mai ample dosare privind „metoda Accidentul” s-a stins fără ca nimeni să fie pedepsit: 100 de bătrâni au pierdut 250.000 de lei

Încă un eșec major pentru Justiția din România! Unul dintre cele mai ample dosare cu privire la „metoda Accidentul” stă să fie închis fără ca inculpații să fie pedepsiți pentru că faptele penale s-au prescris.

Asta în ciuda unui prejudiciu total de 250.000 de lei și a aproximativ 100 de victime, majoritatea vârstnici păcăliți de escroci. Potrivit ziaruldeiasi.ro, ancheta a durat un an, dar procesul s-a prelungit alți patru, făcând ca răspunderea penală să se prescrie.

Capul rețelei, Toader Colac, a decedat în timpul procesului. La fel și o parte a victimelor. Alți opt păgubiți nu au mai putut fi audiați fie pentru că nu au mai putut fi găsiți, fie pentru că erau prea bolnavi ori bătrâni pentru a compărea în fața instanței, fie pentru că erau internați în spitale sau azile.

Acțiunea coordonată de Toader Colac, Ioan Cosma și Tiberius Stoica din spatele gratiilor a început pe 22 martie 2019, cu ajutorul unor telefoane mobile introduse ilegal în penitenciar. Având tot timpul de pe lume la dispoziție, deținuții sunau la întâmplare pe numere de telefon fix. Ideea, aplicată în majoritatea situațiilor similare, are avantajul că permite escrocilor să sune la persoane aflate în aceeași localitate în care se află și complicii. Pe de altă parte, telefoanele fixe sunt folosite cu precădere de vârstnici, exact victimele predilecte.

Victima era luată repede, de către un escroc care se prezenta drept medic sau, mai rar, polițist și i se spunea că fiul său avusese un accident. Dacă potențiala victimă nu avea niciun fiu, escrocul spunea că greșise, fiind vorba de fapt de ginere ori nepot. Dacă interlocutorul își dădea seama că este vorba de o escrocherie, deținutul închidea telefonul și suna la următorul număr. Dacă victima cădea în plasă, îi era prezentat un scenariu asemănător.

Rechizitoriul întocmit de procurori enumeră zeci de situații în care potențialele victime și-au dat seama că au de-a face cu escroci, dar și multe cazuri în care, panicată, victima a făcut tot ce i se cerea. În astfel de cazuri, escrocii îi cereau să caute toți banii pe care îi are în casă. Eventual și bijuterii. Au stors astfel de la o victimă 1.500 de lei. Într-un caz, victimei i s-au cerut 10.000 de euro. Nu era o persoană în vârstă, dar a căzut în plasă. Fără a sta mult pe gânduri, și-a sunat pe mobil șeful, cerându-i banii cu împrumut. Nici șeful nu și-a dat seama despre ce e vorba și i-a oferit 5.000 de euro. Nu avea nici el mai mult la îndemână.

În această schemă au fost implicați în total 14 escroci, care au acționat până la începutul lunii august 2019, când s-a aflat că apelurile erau inițiate din apropierea sediului Poliției de Frontieră. S-a ajuns astfel la adresa exactă, strada Dr. Vicol nr. 10. Adică Penitenciarul.

Procurorii s-au mișcat repede, dosarul fiind trimis în instanță la mijlocul lunii martie 2020. În octombrie, trecea de camera preliminară, judecătorii constatând legalitatea probelor și actelor de urmărire penală. În instanță însă, procedurile au decurs mult mai greu. Existau 14 inculpați și 59 de victime. Ar fi putut fi încă mai multe, dar 43 dintre persoanele păgubite nu s-au constituit părți civile. Fie nu au putut fi găsite, fie nu au avut încredere că și-ar putea recupera banii, fie au ajuns la o înțelegere cu inculpații. În cazul înșelăciunii, împăcarea părților duce la stingerea acțiunii penale. Procedura de mediere a durat și ea, procesul propriu-zis începând în iunie 2021.

Dacă unii dintre inculpați și-au recunoscut vina, alții au negat fapte de care erau acuzați de procurori. Acest lucru a prelungit dezbaterile, fiind necesară efectuarea cercetării judecătorești, cu audierea martorilor, depunerea probelor și dezbatera acestora. Procesul s-a lungit, în condițiile în care timpul trecea în favoarea acuzaților. O decizie a Curții Constituționale din mai 2022 a înjumătățit termenele de prescripție a răspunderii penale, ceea ce din nou, era tot în favoarea escrocilor și a complicilor acestora. În cele din urmă, magistrații Judecătoriei au fost nevoiți să constate că faptele nu mai puteau fi urmărite penal, iar inculpații nu mai puteau fi condamnați, deși nimeni nu se îndoia de vinovăția lor.