Ziua „Iohannis“: Cele 24 de ore în care un german moderat a ajuns preşedintele tuturor românilor

Jurnalistul Mihai Mincan rememorează, într-un editorial publicat pe adevărul.ro, ziua de 16 noiembrie 2014, când un “candidat atipic, german, protestant şi zgârcit cu vorbele devenea preşedintele României şi, dintr-odată, omul anului.”

Mincan reface traseul lui Iohannis, de la primele momente, petrecute în linişte la Sibiu, până la cele din baia de mulţime euforică, în noapte, la kilometrul 0 al Capitalei.

”Pe 16 noiembrie 2014, pe la prânz, Klaus Iohannis tasta un SMS de pe telefonul personal. Aşa comunică Iohannis. Prin SMS-uri şi e-mailuri. Preferă asta în locul întâlnirii directe cu oamenii, pentru că i se pare mai eficient. Taie timpul mort. Nouă ore mai târziu, cu o exuberanţă uşor atipică pentru imaginea creată chiar de el însuşi, avea să-şi înceapă discursul victorios folosind cuvintele: „Dragi români, aţi fost nişte eroi astăzi!“. Devenise preşedintele României.”, scrie jurnalistul.

În cele 14 zile dintre tururi participase la două dezbateri televizate cu rezultate greu de cuantificat în planul real, cel al voturilor: în prima, senzaţia fusese una de dezlânat şi nepregătit, în a doua, de ceva mai organizat, dar tot mult sub standardul conflictual pe care-l aşteptau românii.

Președinte României pare a avea o gândire barocă. “Acest cuvânt, „baroc“, revine, în repetate rânduri, în discursul actualului preşedinte al României. Când vorbeşte despre arhitectura locului, Iohannis se referă, desigur, la puterea, controlul şi la impresia puternică pe care acest stil le lasă asupra vizitatorilor. Dar ar mai fi ceva. Uneori, Iohannis vorbeşte despre baroc ca despre un stil de viaţă, o raportare posibilă la lumea din jur, un fel de a gândi. Glenn Gould, unul dintre cei mai mari pianişti din istorie, as în muzica lui Bach, descria barocul ca fiind acel stil care „nu-ţi încântă sufletul prin muzica însăşi, ci-ţi vrăjeşte mintea prin exactitate, prin modul în care aceste linii aparent separate se unesc în construcţii grandioase. Este un triumf al exactităţii, al disciplinei“.

Disciplina unui fost profesor. „Eu pot să accept foarte uşor disciplina, dacă înţeleg sensul din spatele ei“, scrie Klaus Iohannis, undeva pe la începutul autobiografiei sale, conform Adevărul.

 Cuvântul „rutină“, însemnând organizarea milimetrică a fiecărui detaliu zilnic, este prezent în vocabularul șefului statului. „Sunt zile când trebuie să mă trezesc la 4 dimineaţa ca să ajung la 10 în Bucureşti şi sunt zile când mă scol la 7 ca să ajung la 8 la birou. Nu mai există ceea ce se cheamă «un program tipic». Dar ordine, da. În cazul meu, până şi o zi fără program oficial seamănă destul de mult cu una cu program oficial, doar că este mai scurtă!“, scrie Iohannis în „Pas cu pas“, conform sursei citate.

“În acea dimineaţă, Iohannis şi-a început programul zilnic la tenis.”, amintește Mihai Mincan. “De la tenis, Iohannis a plecat direct spre casă, unde a petrecut primele ore ale zilei cu soţia sa, Carmen. Rolul „primei-doamne“ în politica românească a fost, de-a lungul timpului, unul ciudat, oscilând între unul „decorativ“ – vezi cazurile „doamna Nina“ şi Maria Băsescu – sau pur şi simplu inexistent, ca în perioada Constantinescu. Relaţia lui Klaus Iohannis cu soţia sa, cel puţin partea vizibilă, cea pe care ne este permis să o vedem, este organizată pe aceeaşi.

Viaţa în cuplu a culpului prezidențial are o anumită dulceaţă şi blândeţe necaracteristice modului în care românii privesc astfel de evenimente. Prima apariţie a soţiei sale în cartea „Pas cu pas“ are loc după o discuţie cel puţin improbabilă, despre cărţi. Iohannis povesteşte ce cititor avid era în tinereţe şi în studenţie şi cum a reuşit să-şi pună la punct o „bibliotecă de oameni normali“, una „rezonabilă, cu câteva sute de cărţi“. După care, actualul preşedinte continuă: „Mi-a plăcut să am cărţile mele. La ardeleni este o vorbă: «E bine să ai lucrul tău!». Dar acum le am amestecate cu ale soţiei. Acum «lucrul meu» se referă la lucrul familiei mele“.

Duminică de duminică, familia Iohannis merge la biserică. “În dimineaţa zilei de 16 noiembrie, Klaus Iohannis a preferat să-şi petreacă timpul alături de soţie, aparent detaşat de vâltoarea din sediul de campanie. În timp ce primele rezultate apăreau pe ecranele din Bucureşti, Iohannis o însoţea pe Carmen la biserică, pentru slujba de duminică. Au mers împreună la biserica catolică din Piaţa Mare din Sibiu, luând parte, între orele 10.00 şi 11.00, la ceremonia religioasă.”

În după-amiaza zilei de 16 noiembrie 2014, Klaus Iohannis a sosit în Bucureşti la sediul din Kiseleff. „L-am găsit la partid cu zâmbetul pe buze. Dar a fost un optimism moderat, ca să spun aşa. N-a fost deloc curios să vadă rezultatele parţiale ale exit-pollurilor care veneau la partid. Pot să vă spun că nu avea pregătit un discurs pentru înfrângere. A ascultat rezultatele, s-a bucurat, apoi a plecat la domnul Blaga, în Modrogan“, spune Alina Gorghiu, actualul preşedinte PNL.

Cu câteva minute înainte de ora 21.00, Klaus Iohannis zâmbea. Ştia că victoria era a sa. „Era foarte calm şi aşezat. Zâmbea, dar n-am vorbit despre victorie. În schimb, se râdea, se mai făceau şi glume“, povesteşte Mihai Răzvan Ungureanu. Acesta îşi aduce aminte de apariţia lui Andrei Chiliman, primarul sectorului 1 al Capitalei, care i-a spus lui Iohannis: „Sectorul 1: 70%!“. „Iohannis a zâmbit şi i-a spus: „Gut, Meister…“, îşi aminteşte MRU.

La finalul zilei, noul președinte al României s-a bucurat de succesul înregistrat la alegerile prezidențiale împreună cu românii adunați în Piața Universității din Capitală.

”Deşi câştigător, Iohannis nu se manifesta cu nimic diferit faţă de momentul în care apăruse în faţa camerelor de filmat, în acea dimineaţă, spunând că are emoţii şi speranţe.”, se arată în editorial.