CELE MAI TARI BANCURI CU ARDELENI: Ghicitoarea

Ion si Gheorghe se întorc acasa dupa calatoria la Bucuresti. Ajung la gara, se urca în trenul de Cluj, îsi gasesc doua locuri.

– Mai Ioane, cât face trenul pâna la Cluj?

– Mult, ma. Toata ziua.

– Si ce facem noi atâta timp?

– Pai, ce sa facem, vorbim.

– Si ce sa vorbim noi toata ziua, ma?

– Stiu eu? Hai sa spunem ghicitori.

Zis si facut.

– Ia zi, Gheo, ce e mic, negru si sta la mine in curte?

Trece un timp, ajunge trenul pe la Ploiesti.

– Auzi, Ioane, da’ are blana?

– Are, ma.

Pe la Brasov Gheorghe întreaba din nou:

– Ioane, are si patru picioare?

– Are, ma.

Spre Sighisoara dialogul continua:

– Si îl tii în lant, ma?

– Da, îl tin în lant.

La Blaj:

– Nu-i asa ca e rau? Musca, nu?

– Musca, ma, daca nu te stie.

Ajunge trenul si la Teius.

– Ma, Ioane, n’o fi câinele?

– Ba ciinele’i, ma. Da’ tu mare prost esti. Ce ti-a trebuit atâta timp ca sa ghicesti?

În gara la Apahida raspunde si Gheorghe, suparat:

– Auzi, ma? Prost esti tu. Eu stiam de la Bucuresti, da’ daca spuneam de atunci, ce mai vorbeam noi atita drum?