Virginia Rogin, una dintre cele mai iubite actrițe ale scenei românești, ascunde în spatele zâmbetului o poveste de viață grea care a forțat-o să se maturizeze mai repede decât trebuia. La doar șapte ani, pe când era în clasa întâi, artista a preluat responsabilități de adult, devenind principalul sprijin pentru fratele său mai mic.
Destinul Virginiei Rogin s-a schimbat brusc atunci când mama sa s-a îmbolnăvit grav și a fost internată la Iași, în timp ce tatăl, militar de carieră, era mai mult plecat. Rămasă singură în Bacău cu un frățior de numai 2-3 ani, viitoarea actriță a fost nevoită să găsească soluții pentru a supraviețui și pentru a nu abandona școala.
„Mergeam 2 km pe jos cu copilașul acela de mână. Brusc, am devenit extrem de responsabilă. Îl luam cu mine la școală și stătea cumințel în bancă, iar învățătoarea era foarte înțelegătoare”, a povestit Virginia Rogin.
Actrița își amintește cu emoție de pericolele prin care a trecut, de la câinii care îi atacau pe stradă, până la momentele în care intra în apele repezi ale Bistriței pentru a recupera jucăriile fratelui său: „M-a iubit Dumnezeu, m-a vrut în viață. Mă duceam să-i scot mingea și simțeam cum mă ia apa, dar eu nu renunțam”.
După ce mama sa s-a însănătoșit, Virginia Rogin și-a regăsit liniștea în casa bunicii, la Ceahlău. Virginia Rogin și-a găsit liniștea în casa bunicii sale, într-un loc fără curent electric sau televizor, unde singurele activități erau cititul și piesele de teatru ascultate la un radio cu baterii. Bunica sa, o femeie instruită care își pierduse averea odată cu venirea comunismului, i-a insuflat dragostea pentru cărți și a fost martora primelor sale visuri de a deveni actriță.
Bunica Virginiei a murit chiar în noaptea în care actrița l-a născut pe fiul ei, Andrei. „Vezi cum s-a închis un cerc? Nimic nu e întâmplător!”, a punctat artista
Potrivi click, deși provenea dintr-o familie modestă, părinții au susținut-o necondiționat, în ciuda faptului că nu aveau influență în București. Actrița a muncit încă de tânără, reușind să intre la facultate prin propriile forțe, spre surprinderea tatălui său care a însoțit-o la afișarea rezultatelor.
„Tata a venit cu mine la București a treia oară și când m-a văzut pe lista de reușiți nu i-a venit să creadă. Eu lucram, nu stăteam la mâna lor. În ziua de azi, mulți stau la mâna părinților”, a rememorat actrița, amintindu-și că pe atunci „pâinea și parizerul erau un lux”, dar educația și caracterul se formau prin simplitate și muncă.