România, în prag de alegeri. Pleșu: Proştii fac pe deştepţii, infractorii fac pe călugării, hoţi de drumul mare exaltă „patria”, vina e mereu a celuilalt, tupeul și nesimțirea predomină

Asistăm la un spectacol care seamănă a bazar, a luptă de cocoşi (sau de câini), a păruială între chivuţe, proștii fac pe deștepții, infractorii fac pe călugări, tupeul e singura formă de relief a peisajului, iar nesimțirea e singura dimensiune meteo. Cam asta se poate vedea în România în pragul alegerilor, susține Andrei Pleșu pentru Adevărul.

Ce-i drept, democrația nu poate exista fără exercițiul alegerilor. Problema este că procesulnu este unulriguros, ba chiar din el răzbat manevrele ipocrite, inșelăciunea, demagogia și prostia.

Nu se întâmplă doar la noi. Chiar și în Statele Unite, cea mai mare putere a lumii, au ajuns să candideze pentru cea mai înaltă funcție o domană Clinton – opțiunea previzibilă -, și un anume Trump, ”un bişniţar ţanţoş şi patriot de stadion”. Confruntările se remarcă și ele prin grosolănie, meschinărie și prost gust.

Nici România nu se lasă mai prejos.”Asist, asistăm, la un spectacol care seamănă a bazar, a luptă de cocoşi (sau de cîini), a păruială între chivuţe. Proştii fac pe deştepţii (şi par de două ori mai proşti decît sunt), infractorii fac pe călugării, dezmăţaţii parodiază chibzuiala, smintiţii de toate calibrele şi culorile fac pe înţelepţii. Valori supreme, care ar trebui să impună sobrietate şi bună credinţă, (sentimentul naţional şi raportarea la Dumnezeu) sunt utilizate gongoric şi vicios – ca o marfă oarecare – pentru a fraieri plebea pravoslavnică şi „românismul” gregar. Păcătoşi de duzină fac dintr-odată cruci cît carul şi defilează pe la moaşte (sub privirile complice ale Bisericii), hoţi de drumul mare exaltă „patria”, pentru a o spolia deîndată ce ajung la putere”, scrie Pleșu pentru Adevărul.

Bineînțeles, de fiecare dată vina este a celuilalt sau pur și simplu este vorba despre ”un misterios atac planetar”.

De parcă nu ar fi de ajuns, cei care ajung mai vizibili sunt doar leprele, pe când oamenii cumsecade rămân în umbră. Așa-zișii analiști sunt loviți de o inflexibilă hiper-competență sau de mârlănie, ziariștii sunt propagandiştii opţiunilor şi obedienţelor proprii

”Peisajul autohton nu mai are decît o singură formă de relief: tupeul. Şi o singură dimensiune meteo: sfruntarea, ploaia cu baliverne, nesimţirea. Peste toate, o limbă românească chinuită, o lipsă de educaţie endemică, o patologică lipsă de responsabilitate şi onoare. „Asta-i situaţia!” (o veche, sinucigaşă, sintagmă românească!). Ce ne rămîne de făcut? Păi, să mergem la vot! Ce-o ieşi? Nu se ştie! Dar măcar să nu putem da vina pe alţii! În rest, cum ne-o fi norocul”, scrie Andrei Pleșu în încheiere.