“România, o boală fără leac”. Europarlamentar: Corupţia nu îngraşă revolte populare pentru că e locală, naţională şi populară

Dacă în celelalte state din Uniunea Europeană oamenii ies în stradă pentru a manifesta împotriva corupției sau a cotelor de imigranți, în țara noastră nimeni nu se revoltă pentru că, “după un amar de experiență cumulată în 40 de ani de communism și 20 fără, românii au declarat România o boală fără leac”, susține europarlamentarul Traian Ungureanu.

“Asta e ţara şi ăştia sînt românii! Nu explodează şi nu ştiu să se pună împotrivă! Cu siguranţă, aşa sună cele mai neatente gînduri rostite în ultimii 27 de ani”, scrie acesta într-un articol pentru Adevărul.

Ungureanu enumeră o serie de exemple care arată foarte clar că românii s-au învățat atât de mult cu corupția încât nu vor să mai renunțe la ea.

“De aproape 30 de ani, PSD e cel mai corupt şi cel mai votat partid al ţării. (…) Aproape toate doctoratele sînt furate, aşa cum aproape toate filmele sînt descărcate de pe torente”, arată europarlamentarul.

Mulți dintre români se regăsesc în aceste exemple, iar asta denotă că în România “corupţia nu îngraşă revolte populare pentru că e locală, naţională şi populară”.

“Corupţia nu place, dar e populară. Cine susţine că n-o practică are memoria scurtă şi e, probabil, zugrăvit pe un perete de altar.

Altfel, de unde o naţie de doctori şi doctoranzi, de la ghişeul gării pînă în Parlament?”, întreabă Traian Ungureanu.

De putem face pentru a scăpa de “boală”? “În principiu, ce nu se mai poate”, este de părere oficialul român.

“Adică tot ce era de făcut demult şi nu mai are loc de viaţă astăzi. Şi anume: dezvoltarea. Dacă România pornea, acum 27 de ani, cu planul cinstit de dezvoltare a regiunilor, populaţiilor şi talentelor nu ne mai trezeam cu o ţară goală, o boierime coruptă şi o dăscălime ameţită. Evident, aşa ceva nu s-a putut pentru că era singurul lucru de care noua putere se temea cu adevărat”, adaugă el.

“Curând vom aniversa o sută de ani de Unire şi cel puţin două sute de hoţie. Ambele naţionale şi demne de o cercetare mai serioasă. Ca să nu spunem: de respect”, conchide Traian Ungureanu.