Jurnalistul Ion Cristoiu face o comparație pe blogul său între cazul Marianei Rarinca și cel al lui Dan Voiculescu din anul 2014, când presa, și nu numai, a înaintat o contestare a Sentinței dată de Curtea de Apel București.
Drept urmare “CSM-ul se autosesizează în chestiunea a ceea ce el numește apărarea onoarei celor doi magistrați. Se dă un Comunicat în care atacarea sentinței e taxată drept lovitură dată Justiției independente”.
Un an mai târziu, în cazul Rarinca, atacarea sentinței nu mai este considerată o lovitură pentru independența justiției, decizia fiind contestată vehement de către DNA.
“Azi, DNA și presa Binomului SRI-DNA nu numai că denunță nedreaptă o sentință definitivă, dar, mai mult, atacă virulent imaginea judecătoarei Risantea Găgescu, care a îndrăznit să nu asculte ordinele Binomului de a o condamna pe Mariana Rarinca, deoarece Livia Stanciu a fost proclamată Obiectiv de interes național, ca și Delta Dunării”, scrie jurnalistul.
“CSM-ul se face că nu vede această contestare publică a unei sentințe definitive, dar mai ales punerea la îndoială a onoarei unui magistrat. CSM se vede că nu vede că un membru CSM, judecătorul Cristi Danileț, face turului televiziunilor pentru a contesta o sentință definitivă”, mai adaugă Cristoiu.
„Eu unul nu mai înțeleg nimic. Avem sau nu voie să punem la îndoială o sentință definitivă? Sau avem voie să punem la îndoială doar sentințele definitive care contrazic sentința dată de SRI (vezi declarațiile faimosului general Dumitru Dumbravă) înainte chiar de a fi începută ancheta penală?!„, se întreabă jurnalistul.