România, în ochii străinilor: Aici e mult mai uman, mai liber. Aici legăturile de familie sunt mai strânse, cele de prietenie la fel. E o combinație de haos și intimitate

Antropoligul Vintilă Mihăilescu împărtășește într-un editorial pe Adevărul părerile câtorva străini despre România, motivele pentru care ei ne iubesc țara.

Câteva dintre observațiile acestora s-au oprit la timp. Ei și-au dat seama că “acum” poate însemna și peste o jumătate de oră, lucru care însă nu-i deranjează.
„În România sînt momente în care nimic nu pare organizat, la locul lui. Dar, în ultima clipă, apare un impuls şi totul merge înainte pe calea firească“ a declarat un grec.

Un francez s-a declarat impresionat de sociabilitatea românilor, care spune că aici legăturile între familie și prieteni sunt mai strânse.
„În Franţa, pentru o cină suni cu o lună înainte ca să vezi dacă ceilalţi sînt liberi. Aici suni şi întrebi: «Mîncăm împreună mîine seară?“, spune acesta.

Pentru alții însă comunicativitatea românilor este derutantă, fiind un amestec dintre public și privat.
„Pentru ei (românii, n.n.), o discuţie plăcută este deja prietenie; pentru noi este doar comunicare…“, se plîngea un manager danez, care nu ştia cum să procedeze cu o invitaţie acasă la un angajat, ca urmare a unei astfel de „discuţii plăcute“.

Ceea ce produce cele mai multe nemulțumiri în rândul românilor este dezordinea, de care ne plângem mereu.
„Am rămas (în România, n.n.) pentru că îmi place. Sînt fericit aici. În Marea Britanie există această cultură de a-i spune omului ce să facă. Ţi se spune tot timpul ce să faci. Totul este ilegal acolo. Îmi place libertatea de aici.“, spune un scoțian.

„Olanda este supraorganizată. M-am plictisit de previzibilitate, de faptul că totul este rigidizat şi are o procedură prestabilită. Olandezii au rezolvat problemele de bază şi sînt atenţi numai la chestii de procedură, nu mai ştiu ce înseamnă o problemă adevărată. Este mult mai interesant şi îţi dă mult mai mult chef de viaţă dacă trăieşti într-o situaţie care se schimbă. Îmi place caracterul schimbător al României“, este de părere un olandez.

Vintilă Mihăilescu, consemnează una dintre întâmplările sale preferate: „Pe cînd se plimba prin Viscri, cu mîinile la spate, Charles s-a oprit în faţa unor bătrîne care stăteau pe o băncuţă. Le-a întins mîna şi le-a salutat. Una dintre ele l-a privit fix şi i-a spus: «Eu te cunosc… Eşti Charly, nu?! Ce mai face mămica dumitale?!“