Ce ascunde comoara lui Burebista descoperită la Hunedoara, într-un sat din Ținutul Pădurenilor

Cea mai prețioasă comoară descoprită în apropiere de Hunedoara datează de pe vremea lui Burebista și a fost scoasă dinr-o zonă mai puțină urmărită și cercetată de arheologi.

În satele hunedorene din Munții Poiana Ruscă au fost păstrate rămășițe ale unor așezări antice, dar cercetările arhelogice din zonă au fost reduse, potrivit adevărul.ro.

Așezări dacice au fost descoperite atât la Hunedoara – în vecinătatea Castelului Corvinilor, la Govâjdia – într-o zonă neprecizată și la Arănieș (comuna Cerbăl), cât și  pe valea Cernei – pe vetrele satelor din jurul lacului Cinciș.

Tot aici au fost identificate cariere minere antice, necropole dacice ale minerilor, rămăşiţe ale unor cuptoare de reducţie a fierului şi ale unor galerii antice, dar şi inscripţia „Natus Ibi Ubi Ferum Nascitum”, tradusă în „Născut acolo unde se naşte fierul”.

Ce ascunde comoara dacică din Ținutul Pădurenilor

Cea mai prețioasă comoară dacică descoperită în Ținutul Pădurenilor a fost ascunsă vreme de două milenii la marginea satului Cerbăl, pe Dealul Dosului, potrivit sursei citate anterior.

Tezaurul a ieșit la iveală în anul 1874, în timpul lucrărilor la drumul Govâjdia – Dobra, care traversa mai multe sate din Munții Poiana Ruscă.

Acolo a fost găsit un vas de bronz, ascuns într-o oală de lut, unde au fost depuse o fibulă de argint, două fibule cu scut rombic, un lanţ fragmentar de argint, două coliere, o spirală de braţ din argint cu capete stilizate în forma unui șarpe, alte trei brățări de aur și argint, şapte verigi spiralice, trei inele din bandă subțire și şase pandantivi.

„În adevăr însăşi comoara de monete romane şi podoabe de argint găsită la Cerbel şi datată înainte de moartea lui Iuliu Caesar şi deci pe vremea lui Burebista, fusese îngropată într-un vas de bronz a cărui toartă lipsea. Nu departe de Cerbel, la două ceasuri spre sud – vest de Huniedoara, s-a găsit numai toarta, foarte frumoasă, a unei oenochoe de bronz, în stilul bine cunoscut al vaselor campaniene”, afirma istoricul Vasile Pârvan, în volumul „Getica” (1926).

Ce alte comori au mai fost găsite în zona Hunedoarei

Arheologii au fost atrași și de găsirea unei brățari din argint, cu capetele decorate în simbolul șarpelui, după modelul asemănător faimoaselor brățări dacice de aur, descoperite în anii ´90 și 2000 la Sarmizegetusa Regia.

„Tipul de brăţări prin excelenţă caracteristic în Dacia din La Tène-ul IIl e acela cu capetele în formă de protome de şerpi. Se ştie că acest tip de brăţări e şi greco-etrusc şi că se găseşte şi în Thracia sudică, în regiunile eleno-thrace, ba chiar, ca influenţă sudică, până în Scoţia şi în Spania, mai toate în La Tène III. De altă parte, brăţările dacicecu capete de şerpi sunt de obicei plurispirale. În aceeaşi vreme brăţările cu protome animale sunt absolut comune în Sciția proprie, de la nordul Mării Negre. Se pare chiar că la Aiud s-a găsit şi o brăţară de argint ”scitică” având capetele terminate în protome de şerpi. În sfârşit noi avem din Dacia, în necropolele şi aşezările halstattului scithic cunoscutele inele spirale cu capete de şerpi”, a explicat academicianul Vasile Pârvan.

„Argintul era în Dacia metalul de predilecţie pentru fabricarea podoabelor. Şi în vreme ce Ungaria propriu zisă, ori Boemia, cunoaşte încă din belşug aurul, iar la Herczeg-Marok în Baranya s-au găsit podoabe de aur de stil central şi vesteuropean celtic, Dacia face corp cu regiunea illyrică şi est-alpină în precumpănirea absolută a argintului asupra aurului. Fibule, lanţuri, brăţări, cingători, coliere, cercei, inele, pendantive, obiecte de toaletă, vase, totul e acum, din La Tène II înainte, dar mai ales în La Tène III, de argint”,  a adăugat acesta.

Brățări de aur, descoperite la Sarmisegetusa

La distanță de un secol de la momentul cercetărilor efectuate de Pârvan, au fost descoperite la Sarmizegetusa Regia cel puţin 24 de brăţări dacice de aur.

13 dintre ele au fost recuperate până în prezent de autorităţile statului român, în perioada 2007-2011.

„Raritatea brăţărilor polispiralice de aur şi argint, decorate cu protome de dragon şi palmete poansonate, cantitatea considerabilă de metal preţios pe care o înmagazinau, ca şi lipsa replicilor lor în bronz, sunt dovezi că asemenea piese au avut o circulaţie extrem de restrânsă, limitată de caracterul lor special. Folosirea acestui tip de bijuterii pare să fi fost restricţionată de practici de ritual şi de semnificaţii politice foarte clare. Versiunea în aur a acestui tip de podoabe care apare numai la Sarmizegetusa ar putea fi un indiciu că purtarea acestora era un apanaj al cercului limitat al familiei regale, în calitatea lor de sacerdoţi”, arăta dr. Ernest Oberländer-Târnoveanu, în studiul „13 din 24… – Brăţările de aur regale dacice de la Sarmizegetusa Regia”.