Săptămâna Patimilor: care sunt cele mai importante slujbe și ce semnificație au acestea pentru credincioși

Patimile Sfinte și Răscumpărătoare ale lui Hristos au început în Duminica Floriilor, marcând începutul Săptămânii Mari. Această zi este cunoscută și ca Duminica Intrării Domnului în Ierusalim. Un punct culminant al festivităților săptămânii sunt „deniile”, care oferă cele mai frumoase slujbe de noapte ale anului.

Părintele Cleopa a transmis un mesaj important în timpul citirii Evangheliei în Duminica Floriilor. Smochinul blestemat care nu a dat roade a fost folosit ca o poveste de avertizare pentru a încuraja faptele bune. Tatăl și-a îndemnat adunarea să lupte pentru neprihănire, ca nu cumva să sufere aceeași soartă ca smochinul fără rod în ziua socotirii.

Ce slujbe au loc în Săptămâna Mare

În prilejul important al Lunii Sfinte, citirea Evangheliei din Matei prevestește moartea supremă a lumii. Lectura ne amintește de inevitabilitatea judecății Domnului atât asupra celor vii, cât și asupra celor morți (Matei 24, 3-35). În plus, lecturile Evangheliei de seară povestesc despre trădarea lui Cezar (Matei 22, 17-22) și natura ipocrită a fariseilor (Matei 23, 1-39).

Marţi seară, la denie, se va citi Evanghelia de la Ioan, în care se spune: „Puţină vreme mai este Lumina cu voi. Umblaţi până când aveţi lumină, ca să nu vă cuprindă întunericul. Că cel ce umblă în întuneric nu ştie unde merge” (Ioan 12, 35).

Sfânta şi marea zi de Miercuri este marcată de Evanghelia cu femeia păcătoasă care a uns capul Lui Hristos cu mir de mare preţ. Tot acum Iuda vânzătorul s-a înţeles cu iudeii să-l vândă pe Mântuitorul lumii pe treizeci de arginţi (Matei 26, 6-16). Miercuri seară la denie se citeşte Evanghelia pregătirii Cinei de Taină (Luca 22, 1-39).

La denia din seara zilei de Joia Mare se citesc cele douăsprezece evanghelii despre patimile, răstignirea şi moartea pe cruce a Mântuitorului Hristos. Este o seară de priveghere, de rugăciune şi de simţire, împreună cu Mântuitorul, a înfricoşătoarelor Sale patimi, spune părintele Cleopa.

În timpul Vecerniei de Vinerea Mare, Aerul Sfânt (Sfântul Epitaf) cu o reprezentare a înmormântării Domnului este dus în centrul bisericii. Noaptea se cântă slujba de procodă a Domnului, iar Sfântul Epitaf înconjurat de lumânări este purtat în jurul bisericii. Domnul este îngropat simbolic și dus de la Golgota la Mormânt.

Sâmbăta Mare este zi de adâncă tăcere

„La utrenia din Sâmbăta Mare (denia din Vinerea Mare – n.n.) se cântă şederea lui Hristos cu trupul în mormânt şi coborârea Lui cu sufletul la iad, care a zdruncinat temeliile iadului şi a slobozit sufletele chinuite, aflate în aşteptarea lui Hristos. Durerea pentru moartea Mântuitorului se uneşte, deja, cu bucuria triumfătoare a nimicirii iadului de către Hristos şi a pregustării biruinţei asupra morţii. Procesiunea (prohodul) de la sfârşitul utreniei, după slavoslovia mare, închipuie tocmai coborârea biruitoare în iad şi aducerea sufletelor eliberate în împărăţia Cerească, unde Hristos nu a încetat să şadă pe tronul Său, împreună cu Tatăl şi cu Duhul; fapt pentru care, după înconjurarea bisericii cu sfântul epitaf, acesta este adus la uşile împărăteşti, cu strigarea: ‘înţelepciune, drepţi!’ şi prohodul se încheie.

Având doar o oarecare asemănare exterioară cu o înmormântare, acest înconjur cu sfântul epitaf, ca şi toată rânduiala utreniei din Sâmbăta Mare nu este, de fapt, deloc aşa ceva”. („Predici şi îndrumări duhovniceşti”, Sfântul Ioan Maximovici, Bucureşti, 2001 – ediţie electronică, Apologeticum, 2006), scrie ziare.com.

Sâmbăta Mare este zi de adâncă tăcere, acum Hristos coboară în adâncul iadului ale cărui porţi le va sfărâma şi îi va scoate la lumină pe cei care de la începutul lumii au murit în nădejdea vieţii veşnice şi a învierii.