Ion Cristoiu: De pe vremea Sfintei Tinereți Legionare n-am mai întîlnit în spațiul public o asemenea lingușire a tineretului „curat la suflet”

Ion Cristoiu vorbește pe blogul personal despre linguțirea tineretului „curat la suflet”.

Acesta precizează de la început că urăște vorbele mari,  mai cu seamă în două sectoare ale vieții, iubire și politică.

“În Amor, deoarece vorbele mari gen Te voi iubi pînă la moarte! sunt contrazise de primul divorț cu partaj sîngeros.

În Politică, deoarece vorbele mari, gen, Mă angajez că nu vă voi uita după ce voi fi ales! sunt contrazise de prima Guvernare”, spune acesta.

Jurnalistul precizează că presa care ar trebui să fie profesionistă a fost „lovită” de vorbe mari în ultimele zile.

„De la Lovitura de stat din decembrie 1989, prin care un nomenklaturist expirat, Nicolae Ceaușescu, a fost înlocuit cu un nomenklaturist mai proaspăt, n-am mai întîlnit în spațiul public atîtea vorbe fără rost. Că le zic cei din Stradă nu mă miră. Multe dintre ele sunt clișee de pe Internet, asimilate de minți fragede și uneori chiar virgine în materie de cultură.

Dar că le scot pe gură ziariști, lideri de opinie, politicieni chiar- asta chiar că mă miră, fiind presupusă o minimă cultură politică din partea celor care pretind a îndruma opinia publică. Printre alte vorbe mari cultivate în aceste zile de presă se numără și cele de lingușire a tinerilor:

De la tineretul curat la suflet pînă la vocea tinerilor trebuie ascultată”, spune Cristoiu.

Acesta afirmă că vorbele frumoase aduse tinerilor sunt un fapt mai vechi, ce nu-l impresionează.
„Din cîte se știe, am lucrat mult timp la o carte despre Corneliu Zelea Codreanu.

Păstrînd proporțiile, și la vremea respectivă politicienii, ziariștii și scriitorii mai bătrîni, interesați a se pune bine cu tinerii ”curați la suflet”, cei a căror voce trebuie ascultată, au aplaudat multe dintre deraierile legionarilor pe motiv că sunt ale Sfintei tinereți”, a declarat jurnalistul.

Cristoiu adaugă că după instaurarea dictaturii legionare, editorialistul și directorul ziarului Universul  a publicat în data de 20 octombrie 1940 un articol numit „Tineri. Bătrâni.” Acesta a avut scopul de a introduce în “atmosfera oportunistă de cântare a tinerilor și atacare a bătrânilor, atmosferă ivită de venirea la putere a Sfintei Tinerești Legionare”.

Acesta a reprodus fragmente din textul de la acea vreme, care în ionia sa este valabul și astăzi, „tinerii fiind lingușiți în chip oportunist” de politicieni și de toți care vor să aibă relații cu Strada.

„O prezumţie aparentă care face pe unii să creadă, că tinerii sînt mai în măsură decît bătrînii să rezolve la un moment dat diferitele probleme de ordin general, a îndreptăţit din timpuri îndepărtate pe unii din reprezentanţii tineretului să pună în discuţie şi să decreteze, fără multă vorbă, că bătrînii trebuiesc daţi la o parte în folosul tinerilor, a căror capacitate măcar fizică ar fi superioară capacităţii bătrînilor. Dar tocmai vechimea discuţiunii şi repetarea ei cu intensitate, mai ales timpul unor prefaceri sociale profunde, dovedesc, că problema nu se poate dezlega aşa uşor, numai fiindcă astfel ar fi voinţa tineretului.

Mai întîi, ca să discuţi cu bună credinţă şi cu lealitate o problemă ca aceasta, trebuie să se ştie cu precizie cînd este cineva tînăr, şi cînd începe tinereţea şi cînd se sfîrşeşte; cînd începe bătrîneţea şi cînd se sfîrşeşte, nu numai din punct de vedere filozofic, ci şi din acela al capacităţii morale şi intelectuale. Apoi trebuie ştiut dacă discuţia aceasta este generală, sau mărginită numai la participarea la viaţa politică, în legătură cu care ea s-a ivit şi în cadrul căreia controversa a fost de cele mai multe ori circumscrisă spre a se evita răspunsuri complect negative asupra superiorităţii tinereţei.

Nu spun toate acestea, pentru că anii mei m-ar putea clasa în categoria bătrânilor şi ca atare aş fi de drept şi categoric contra tinerilor. Dimpotrivă prin originea mea, prin situaţia mea, prin drumul pe care l-am străbătut până aici, sînt mai apropiat de tineri prin aceea ce au ei mai bun, mai superior, prin gradul de energie pe care-l pot dezvolta ei la un moment dat şi de care nu toţi bătrînii sînt capabili.

Discuţiunea reluată azi în presă de unii tineri, pe vechea şi controversata problemă a tinereţei şi bătrîneţei, nu trebuie să ducă la exclusivism, ci la o armonizare. Proverbul vechi de cînd este lumea, care zice: „Cine nu are un bătrîn în casă, este bine să-l cumpere”, este cea mai bună călăuză. Bătrînii de azi sînt tinerii de ieri; ei au fost avangarda tinerilor de azi şi aceştia vor fi bătrînii de mîine.”, a încheiat Cristoiu citarea fragmentului scris de Stelian Popescu.