Tiberiu Căpudean, românul care aleargă în premieră pentru un ONG din România partener la "Maratonul de la Los Angeles"

Tiberiu Căpudean, un român în vârstă de 42 de ani este unul dintre cei care vor alerga la Maratonul de la Los Angeles, o cursă care va avea loc în acest an pe data de 14 februarie.

Tiberiu are 42 de ani, iar de din 1994 face voluntariat. Acum va alerga pentru ONG-ul Casa Speranței, iar în acest an, evenimentul sportiv va avea o premieră: este primul an când un ONG din România devine partener al Maratonului de la Los Angeles.

Tiberiu va alerga alături de alţi 12 români, împreună formând echipa Team Hospice. Motivele pentru care acesta va alerga sunt personale şi el le-a enumerat într-un interviu pentru Red Bull România.

Cum a arătat copilaria ta din punctul de vedere al sporturilor practicate?

Am fost un puști foarte activ și extrem de competitiv, cu genunchii plini de julituri, motiv pentru care ai mei m-au încurajat de mic să fac sport de performanță. Am început să patinez la puțin timp după ce am început să fac primii pași, am jucat tenis, am practicat atletismul și am fost îndrăgostit de canotaj.
Cine este persoana care ți-a spus că mișcarea este importantă pentru sănătate și când ai simțit și tu că așa stau într-adevăr lucrurile?
„Discursul” cu sănătatea cred că mi-a trecut pe la urechi de mai multe ori. Probabil de la antrenori sau de la vreo matușă mai grijulie. Însă la vârsta aia, sportul îl practicam numai din plăcere.
Abia pe la 30 de ani am început să mă gândesc la sport ca la ceva sănătos și-am decis să fac tot felul de exerciții nesuferite doar pentru că e ”sănătos”.

Dintre toate sporturile pe care le-ai facut, care au fost preferatele tale?

Patinajul a fost, de departe, preferatul meu, urmat apoi de role. Acum sunt foarte surprins de ușurința cu care acceptam să fac toate salturile, fără să mă gândesc la riscuri, la lovituri. Atunci mă motiva mândria de a fi primul care reușește. Și canotajul mi-a plăcut foarte mult pentru că era adrenalină pură. De aceea, acum câțiva ani, m-am alăturat unui grup de prieteni și împreună am început să participăm la competiții de dragon boat. Trei ani la rând am tot câștigat medalii de aur și argint la regatele organizate în București. Pentru niște corporatiști trecuti de 30-40 de ani, a fost o performanță neașteptată.

Cum s-a schimbat perceptia ta asupra mișcarii de-a lungul anilor?

Sportul era plăcere. Făceam parte dintr-o gașcă de puști „pe baterii” care munceau distrându-se. Nu mi se parea nimic greu. Acum sunt mult mai conștient de nevoia de mișcare și încerc să merg cât mai mult pe jos, însă nu din plăcere, ci din dorința de a rămâne în formă. La birou evit să iau liftul și urc 2 etaje de câteva ori pe zi.

Care sunt sporturile pe care le faci azi cu plăcere?

Îmi place foarte mult să înot. Mă relaxează. Iar după o zi agitată la birou, în apă, e în sfârșit liniște. Mă pot gândi la ce am de făcut și, mai ales, nu îmi sună telefonul. Merg destul de des și la escaladă. La sală nu mai merg de ani buni. Nu cred că e pentru mine. Prefer să fac sport în aer liber împreună cu prietenii. Așa că de la începutul verii până la sfârșitul toamnei mă antrenez cu prietenii în parc. Nu fac nimic ieșit din comun. Fac aceleași exerciții pe care le-aș fi făcut pe aparate, însă mă folosesc de băncile din parc, de trepte, mă agăt cu TRX-ul de copaci și în loc sa alerg pe bandă, dau ture de lac. Până acum câțiva ani, mergeam foarte des la orele de cycling. Acum însă prefer să mă plimb cu bicicleta prin pădure.

Cum a apărut ideea de a alerga la maratonul de la Los Angeles?

Pentru mine alergatul pe orice distanță este și dificil, și extrem de plictisitor. Însă am aflat că e o modalitate de a strânge bani pentru ONG-uri. Și deși nu sunt foarte mândru de asta, banii sunt singurul lucru care mă motivează să alerg.

Am început să alerg pentru HOSPICE Casa Speranței anul trecut, la Maratonul București și, în urma campaniei pe care am făcut-o împreună cu prietenii mei pe Facebook, am reușit să strângem peste 5.500 lei pentru adulții și copiii care suferă de boli limitatoare sau amenințătoare de viață. Știu că nu este o suma mare, însă cu banii pe care am reușit să-i strângem am acoperit costurile a 18 de zile de internare în Unitatea cu paturi sau 55 de vizite la domiciliul unui pacient.

Și atunci ne-am propus să continuăm!

De ce a fost ales maratonul din Los Angeles pentru obiectivul vostru?

Este într-adevar o noutate! Anul ăsta este prima oară cand un ONG din România este acceptat ca partener la un maraton din Statele Unite. Așa că imediat ce am aflat, m-am alăturat Echipei HOSPICE. Este și o foarte bună oportunitate pentru noi să le povestim românilor care trăiesc acolo despre proiectele HOSPICE și, în felul ăsta, să îi încurajăm să ne fie alături.
Cred că e important de știut că atât biletul de avion și cazarea, cât și toate costurile șederii mele în Statele Unite sunt suportate integral de mine. Spun asta pentru ca oamenii să înțeleagă că banii pe care îi donează se duc în totalitate către HOSPICE.

Care este proiectul pentru care alergi și strângi bani și ce însemnătate personală are pentru tine?

La Los Angeles voi alerga pentru Campusul Socio-Medical de la Adunații Copăceni.
Proprietatea de la Copăceni găzduiește de câțiva ani tabere de vara pentru copii, dar vrem să continuăm să și renovăm celalte clădiri astfel încât să putem oferi servicii socio-medicale complexe atât copiilor diagnosticați cu boli amenințătoare sau limitatoare de viață, cât și familiilor lor: părinți, frați, surori care nu au o problemă medicală, dar sunt afectați social, emoțional, financiar etc.

Am apelat pentru prima dată la HOSPICE în urmă cu aproape 4 ani, atunci când mama mea a fost diagnosticată cu cancer în fază terminală. Iar medicii și asistentele care au îngrijit-o au fost minunați. Au ajutat-o enorm până la sfârșit și pe mine m-au ajutat să-mi pastrez echilibrul.

Maratonul de la Los Angeles este organizat din anul 1986, iar la ediția din 2015 au participat peste 25.000 de persoane.