Ion Cristoiu, despre scandalul de la liceul „Tudor Vianu”: „Ministrul Adrian Curaj anunţă deja sancţionarea exemplară a profesorului înainte chiar de declanşarea anchetei”

În postarea zilnică de pe blogul personal, jurnalistul Ion Crisroiu a ales să vorbească despre scandalul izbucnit la liceul „Tudor Vianu”.

Cristiu rememorează perioada petrecută în facultate și o descrie ca fiind  „un coşmar” de care îi este teamă să își amintească, „din simplul motiv că adolescenții sunt pentru mine o enigmă nedezlegată”.

Lucrul acesta este accentuat în prezent, deoarece și adolescenții sunt niște „mînuitori de smartafone și, în multe cazuri, cu bani de buzunar mai mulți decît salariul profesorului.

Date fiind aceste lucruri, nu mă pronunţ ca ziarist în ce priveşte Adevărul despre cele întîmplate la Liceul „Tudor Vianu”.
Aș avea nevoie nu numai de timp, dar și de sprijinul unei echipe redacționale pentru a stabili se s-a petrecut în realitate în Scandalul prezentat de o parte a presei drept Umilirea unui elev de către profesor.

Jurnalistul consideră că „e ceva în neregulă în planul verosimilului”, în ceea ce privește scandalul de la Liceul „Tudor Vianu”. Ion Cristoiu remarcă în contrinuare trei aspecte referitoare la acest scandal:
„1. Pînă mai ieri, se manifesta în presă o isterie despre umilirea profesorilor din Bucureşti de către liceeni şi liceene bogate.
Imaginea ce mai cultivată era cea a profesoarei fără ciorapi sfidată de eleva cu bijuterii Swarovski.
Acum, bag seamă, s-a declanşat o isterie inversă:
Bieţii elevi din Bucureşti umiliţi de bandiţii de profesori!

2. Instituţiile de presă care s-au ocupat de Scandal au încălcat grav deontologia.
Nu numai pentru că n-au cerut şi opinia profesorului, cultivând la rang de Adevăr absolut un text postat pe Facebook de un profesor de la altă şcoală, dar mai ales pentru că n-au pornit în căutarea Adevărului, ci în arderea pe rug a profesorului.
Nu e prima dată cînd o anume parte a presei noastre, de regulă cea pretins justiţiară, calcă în picioare obiectivitatea indispensabilă meseriei de gazetar, transformîndu-se în ceea ce se numeşte presă militantă, presă care condamnă, presă care trimite la ghilotină.

3. Ministerul a avut o reacţie halucinantă. Inspectoratul şcolar Bucureşti a anunţat o anchetă. După opinia mea era suficient. A venit însă şi Ministerul Educaţiei și Cercetării Științifice cu anunțul unei anchete. În sine acesta nu evidențiază nimic nelacolul lui. Cîteva site-uri au prezentat un fapt dintr-o instituție de învățămînt ca fiind umilirea unui elev de către un profesor. Era de datoria Autorităților superioare să inițieze o anchetă pentru a vedea dacă alegațiile din presă se confirmă sau nu. Dacă ancheta confirma cu dovezi alegațiile din presă, Autoritățile dădea un comunicat prin care denunțau abuzul și anunțau măsuri disciplinare.
Nici vorbă de așa ceva în Comunicatul Ministerului. Pentru că acest Comunicat e deja unul de condamnare cu mînie proletară a celor întîmplate la liceul Tudor Vianu înainte chiar ca ancheta să înceapă”, a menționat jurnalistul.

Controlul e dispus nu pentru a afla adevărul, ci pentru a sancționa deja pe profesor, conducerea liceului numai și numai pe baza alegațiilor din presă:

Se efectuează un control pentru a-l sancționa pe profesor, nu pentru a afla adevărul. Toate acestea fiind făcute în baza „legațiilor din presă”.

Ministrul Adrian Curaj anunţă deja sancţionarea exemplară a profesorului înainte chiar de declanşarea anchetei.

Curaj a menționat că „un profesor a comis un abuz umilind un elev!”, chiar dacă nu a mers la Liceul Vianu.

Adrian Curaj e de ceva vreme în colimatorul Presei Justiţiare din România pentru scamatoriile prin care l-a salvat pe Petre Tobă de la acuzația de plagiat.