Ion Cristoiu: "Dumneavoastră ați avut vreodată impresia în acești 26 de ani că la cîrma navei e unul beat?"

Jurnalistul Ion Cristoiu reia, în postarea zilnică de pe blogul personal, o întrebare care mărturisește că l-a frământat și acum 18 ani și care consideră că este de actualitate și în prezent: „Şi dacă la cîrma navei e unul beat?”

În gândul de sâmbătă, 27 februarie, jurnalistul redă un fragment publicat în ziarul Cotidianul, publicație condusă de acesta și la care dumnealui ținea zilnic editorialul de pe prima pagină, în contextul în care problemele pe care și le punea atunci sunt valabile și astăzi.

Fragmentul cu pricina face o paralelă între declarația regelui Carol al II-lea cum că nu va ceda nicio brazdă de pământ, în contextul transformării României Mari în România Mică. Deși regele a făcut această asigurare prin care a reușit să îi linistească pe oamenii de rând, în acel moment din istorie, țara nu numai că a cedat o bradză de pământ, ci a rămas fără Basarabia, Bucovina, Cadrilaterul și Ardealul de Nord.

Pornind de la întâmplările de la 1940, Ion Cristoiu se întreba la momentul respectiv: „Cunoscînd această lecţie a istoriei, am dreptul să mă întreb: pot eu, trăitor pe aceste meleaguri, dormi liniştit gîndindu-mă că oamenii pe care i-am ales să ne conducă ştiu să procedeze în aşa fel încît corabia care e ţara să nu se facă ţăndări pe mările învolburate ale istoriei?”

Fragmentul integral din numărul de luni 10 august 1998 al ziarului Cotidianul:

„De mai multă vreme, în editorialele şi în intervenţiile televizate am pus următoarea problemă, fixată în conştiinţa mea de cunoaşterea unor moment tragice ale istoriei noastre naţionale, cum ar fi, de exemplu, cel al transformării României Mari în România Mică. Citind enorm despre anul 1940, am fost frapat de un lucru. În anii premergători tragicului eveniment, Carol al II-lea declara românilor: „Nici o brazdă de pămînt nu vom ceda!”

Luîndu-l în serios, românii şi-au văzut mai departe de treabă. Regele – şi-au spus ei – e acolo, sus, la cîrma corabiei, acolo unde vin informaţii secrete la care noi, muritorii de rînd, n-avem acces. Dacă el însuşi spune că nici o brazdă de pămînt nu vom ceda înseamnă că nu vorbeşte aiurea. Înseamnă că el, Regele, pleacă în declaraţia sa de la cunoaşterea exactă a stării Armatei, a situaţiei internaţionale, a alianţelor României. Şi a venit anul 1940. România a cedat nu o brazdă de pămînt, ci uriaşe părţi ale teritoriului său naţional: Basarabia, Bucovina, Cadrilaterul, Ardealul de Nord. Fără a trage un cartuş. Ce-a mai rămas din declaraţia solemnă a lui Carol al II-lea, că nu vom ceda nici o brazdă de pămînt? Pe ce se baza Regele cînd făcea o asemenea declaraţie pompoasă? Pe nimic, spunem noi acum, cînd ştim că în perioada premergătoare lui 1940, nava numită România a fost condusă de un cîrmaci beat.

Cunoscînd această lecţie a istoriei, am dreptul să mă întreb: pot eu, trăitor pe aceste meleaguri, dormi liniştit gîndindu-mă că omaenii pe care i-am ales să ne conducă ştiu să procedeze în aşa fel încît corabia care e ţara să nu se facă ţăndări pe mările învolburate ale istoriei? Un timp mi-am spus că n-am de ce să mă îngrijorez. Preşedintele, primul-ministru, liderii coaliţiei majoritare au acces la informaţii confidenţiale, venite pe numeroase canale, beneficiază de o viziune de ansamblu asupra ţării şi asupra lumii. În această ipostază, cei aflaţi la cîrma ţării se pot constitui într-o garanţie că României nu i se va întîmpla nimic rău. O serie de lucruri aberante petrecute după 1996 au făcut să-mi pierd încetul cu încetul încrederea în cei care ne conduc azi.

Și să mă întreb neliniştit: Și dacă la cîrma navei e unul beat?”