«Proiectul re-colonizării. Albii trebuie să se întoarcă». Pleșu: Inapţi să-şi rezolve problemele locale, imigranții se salvează adăpostindu-se în Europa

„Proiectul re-colonizării. Albii trebuie să se întoarcă”, un articol apărut în „Die Welt”, în 2013, care reflectă foarte bine contextul european actual, este readus în atenția publicului de Andrei Pleșu.

Într-un interviu acordat celui mai important sociolog german Wolf Lepenies, cineastul camerunez Jean-Pierre Bekolo, producător al unor filme de succes și profesor la universităţile North Carolina şi Duke, a declarat că „după 52 de ani de independenţă (e vorba de majoritatea ţărilor africane, n.m.A.P.), trebuie să recunoaştem: ideologiile autodeterminării şi ale independenţei rezultate din mişcările noastre naţionale de emancipare, pe care, la vremea lor, le-am susţinut cu toţii, nu se potrivesc cu realitatea globalizării. Ne aflăm într-o fundătură. E mai mult decît evident că nu ne vom atinge ţelurile, dacă vom pretinde să facem totul pe cont propriu. Suntem depăşiţi”.

„Să fim cinstiţi. Nu ne iese. Depindem de o eventuală întoarcere a albilor”, spune camerunezul.

Pleșu notează într-un articol pentru adevărul că profesorul universitar african nu este singurul care semnalează proasta gestiune post-colonială a statelor devenite „libere”.

De aceeași părere cu acesta sunt și doi cîştigători ai premiului Nobel: nigerianul Wole Soyinka şi kenianca Wangari Mathai, curajoasă activistă pentru protecţia mediului.

„Proiectul colonial a fost mult mai eficient decît şi-au închipuit iniţiatorii lui. Cînd a devenit indezirabil, pilotul a sărit cu paraşuta, iar cei rămaşi la manşă, crezînd că au, în sfîrşit, totul sub control, s-au dovedit incompetenţi. Nu aveau nici măcar un plan de zbor”. Autonomia proaspăt obţinută a devenit „o armă politică” în mîinile unei „cleptocraţii” locale, ale unei „elite“ corupte, preocupate doar de propria îmbogăţire. „Tot ce au, sub protecţia unui deja obosit slogan al «autodeterminării» le vine de la coloniştii albi: îşi iau diplome de la şcolile lor, conduc maşini de-ale lor, poartă îmbrăcămintea lor, îşi trimit copiii la universităţile lor. Legile «noastre» sunt legile pe care ni le-au făcut ei. Din tradiţiile locale autohtone n-au rămas decît dansurile populare cu care e întîmpinat preşedintele ţării la aeroport, cînd se întoarce dintr-o «vizită» în Occident. Pînă şi artele şi cultura africană sunt mai curînd în grija muzeelor şi a cercetătorilor din afara Africii.” E timpul – spune Bekolo – să terminăm cu ipocrizia şi să recunoaştem că avem nevoie de ajutor din străinătate. „De fapt, toţi ştim asta, numai că nu îndrăznim s-o recunoaştem cu voce tare.”

“N-ar avea, oare, nevoie şi lumea musulmană de o înţeleaptă, prietenească, funcţională „re-colonizare?”, se întreabă Pleșu.

Conform statisticilor, în 2050, Africa îşi va dubla populaţia și, la fel ca și în cazul popoarelor musulmane, cei cărora nu le-a reuşit gestiunea de-acasă ar putea veni spre noi, într-un proces de „colonizare” inversă, atrage atenția Andrei Pleșu.

„În fond, asta fac migranţii arabi de astăzi: inapţi să-şi rezolve problemele locale, se salvează adăpostindu-se în Europa. N-ar avea, oare, nevoie şi lumea musulmană de o înţeleaptă, prietenească, funcţională „re-colonizare”? N-ar trebui să punem umărul la regăsirea de sine de care au nevoie, pentru a nu mai bîntui lumea în numele fericirii pierdute în locul lor de baştină? Poate avem datoria s-o facem, dacă ne simţim şi puţin vinovaţi de dezordinile din zonă. Pe de altă parte, ar fi de mare ajutor să auzim şi dinspre Islam o autoanaliză la fel de lucidă şi de curajoasă, ca aceea a lui Jean-Pierre Bekolo. Eu unul îmi fac iluzia că se poate…”, conchide Pleșu.