A murit Dumitru Zamfira, maestrul fluierului românesc: „Profesorii mei au fost păsările din pădurea Novaciului”

România a pierdut o legendă vie a muzicii populare. Dumitru Zamfira, unul dintre cei mai mari interpreți de fluier din istoria muzicii tradiționale românești, s-a stins din viață la vârsta de 85 de ani. Originar din Novaci, județul Gorj, Zamfira a fost un simbol al folclorului autentic, al pasiunii cultivate din copilărie și al respectului profund pentru rădăcinile românești, transmite Actual în Gorj.

De la fluierul bunicului, la scenele internaționale

Născut pe 18 mai 1940, în orașul Novaci, Dumitru Zamfira a primit primul său fluier la vârsta de 4 ani, de la bunicul său. A fost momentul care i-a schimbat destinul. Repertoriul său a inclus creații păstorești, cântece ritualice, doine, balade și melodii de joc din toate regiunile folclorice ale țării.

A devenit cunoscut pentru interpretarea unor piese de referință precum „Hora staccato”, „Ciocârlia”, „Călușul oltenesc”, „Ceasornicul” sau „Sârba rândunelelor”. Publicul îl recunoștea nu doar pentru măiestria sa tehnică, ci și pentru căldura și simplitatea cu care reda sunetul naturii prin fluierul său.

Distincții și recunoaștere națională

În cariera sa, Dumitru Zamfira a obținut numeroase premii și distincții, printre care:

• Laureat al Festivalului Național din 1962

• Multiplu câștigător la Festivalul „Cântarea României” (1981, 1983, 1985, 1987)

• Ordinul Meritul Cultural – clasa a III-a (1968)

• Marele Premiu al Fundației ETHNOS (1997)

• Diplome de Excelență din partea Ministerului Culturii și Consiliului Județean Gorj

• Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Cavaler, acordat de Președintele României în 2002

A participat la festivaluri internaționale în Franța, Grecia, Bulgaria, Finlanda și Italia, ducând sunetul fluierului românesc pe scenele lumii.

O viață inspirată de natură

Într-o declarație emoționantă, artistul spunea:

„Cei mai buni profesori ai mei au fost păsările din pădurea Novaciului. Mă duceam primăvara, când eram mic, și le urmăream, le ascultam, le studiam bine, apoi încercam să cânt ca ele! Conservatorul, școala mea de muzică… au fost, așadar, păsările din pădurea Novaciului! Ele au fost profesorii mei!”

Această legătură profundă cu natura i-a inspirat întreaga carieră și a devenit semnătura sunetului său: un fluier care cânta ca o pasăre și spunea povești fără cuvinte.

Mesaje de condoleanțe și înmormântarea

Printre cei care i-au adus un ultim omagiu se numără și Marioara Babu, care a transmis un mesaj emoționant:

„O veste tristă a venit ca un fulger pentru toți cei care l-au iubit pe Dumitru Zamfira. În Săptămâna Luminată, Dumnezeu l-a vrut să cânte la fluierul lui fermecat în ceruri, îngerilor. A fost un novăcean, un prieten și, mai presus de toate, o valoare a folclorului românesc… Ne întâlneam la București și era bucuros să-i povestesc de novăceni, de meleagul natal de care îi era foarte dor…”

Maestrul fluierului va fi înmormântat în satul Cernădia, locul care i-a rămas drag până la sfârșit.

O moștenire sonoră

Dumitru Zamfira a lăsat în urmă nu doar melodii, ci o întreagă cultură vie, transmisă prin suflarea unui fluier. Vocea sa muzicală va rămâne pentru totdeauna în memoria celor care au auzit cântecul său și în patrimoniul cultural al României.

Dumnezeu să-l odihnească în lumină.