Alimentul considerat cândva un simbol al sărăciei este acum vedetă în restaurante și brutării. Despre ce este vorba

Parizerul muncitoresc, prăjit sau crud, este tot mai căutat în preparatele brutăriilor şi restaurantelor. Cei care s-au întâlnit prima dată cu el când încă era un simbol al austerității, mănâncă nostalgici noile produse în care parizerul este vedeta. Însă astăzi, celebrul mezel, consumat cu pâine şi muştar, nu mai este nimic din ce era odinioară. Acum, este vedeta pentru care mulți se înghesuie în brutăriile artizanale.

„Amintiri din copilărie, un gust simplu, dar care ne ţinea de foame. Nu este un sendviş zilnic. Costă 20 de lei. Cât mai puţine chimicale şi cât mai multă carne!”, a explicat Daniel Ion, brutar, pentru Observator News.

Parizerul a înlocuit carnea de vită din burger

Și varianta pane este din ce în ce mai căutată, iar o dovadă în acest sens este faptul că și-a făcut loc în meniurile restaurantelor care vând mâncare „ca la mama acasă”. La fel cum imaginea parizerului a suferit modificări de-a lungul generațiilor, așa și preparatele în care se găsește. Astăzi se vinde sub formă de burger.

„Este un pesmet mai gros de origine din Japonia, l-am pus într-o chiflă de tip burger, japoneza aia care se împărţea duminica la biserică. La bază este muştarul, sus este gratinat cu un caşcaval de Ibăneşti, are o maioneză făcută de casă şi salată verde. În forma aceasta costă 45 de lei”, a spus Bogdan Alexe, proprietar restaurant.

„Cea mai veche reţetă de parizer am găsit-o în 1944 şi a fost de inspiraţie germană. Parizerul la acea vreme era foarte dens, ca şi cum muşcai dintr-o bucată de friptură. După anii 70 s-a creat o consistenţă mai fină. Nu există parizer rău, important e să citim eticheta”, a explicat Dana Pop, inginer în biotehnologii alimentare.

Parizerul s-a popularizat în România anilor ’80, în care alimentele de baza erau raţionalizate. Se spune că era produs din resturi de carne și soia, iar din 1982, conţinea şi un aditiv radioactiv.