„Brainrot” nu mai e o glumă. Rețelele sociale tocesc mințile celor mai tineri fără ca părinții să-și dea seama

Un termen folosit atât în glumă, cât și în serios: brainrot, tradus liber, înseamnă „putrezirea creierului”. Tinerii își descriu astfel stările de confuzie mentală, lipsă de concentrare, iritare sau oboseală pe care le resimt după ce au petrecut ore întregi pe telefon, navigând printre clipuri, trenduri și algoritmi.

Cândva era doar o glumă, dar acum tot mai mulți părinți, psihologi și educatori încep să o considere serios. De ce? Pentru că brainrot-ul nu mai înseamnă doar timp irosit, ci a devenit o stare de nesiguranță care este acum normă, conform Click.

Un nou tip de epuizare – comparatul constant, fără pauză

Mulți tineri ajung să nu se mai perceapă prin ochii lor, ci printr-un ecran care le dictează ce înseamnă să fii „atrăgător”, „validat” sau „de succes”. Există termeni precum looksmaxing, mewing sau mogging care, deși par a fi dintr-un joc video, sunt luați în serios de copii care încă nu au trecut prin pubertate.

Fetele încep să folosească tratamente anti-îmbătrânire de la 11 ani. Băieții își verifică maxilarul cu ajutorul aplicațiilor de AI. Totul s-a transformat într-o competiție de imagine, iar în spate, un algoritm bine pregătit le oferă clipuri după clipuri, voci după voci, sfaturi după sfaturi.

Ce se întâmplă când crești într-o lume care te obosește?

Oboseala digitală este o realitate. E acel moment în care cineva zice că se simte „gol” după ce a petrecut două ore pe telefon, dar nu-și aduce aminte ce a văzut. Când o fetiță se uită în oglindă și își spune că nu e „girl pretty”. Când un băiat crede că nu are nicio valoare pentru că nu merge la sală.

Această formă de brainrot nu se referă doar la distragere, ci și la identitate. De asemenea, este vorba despre cum o întreagă generație ajunge să creadă că nu este suficientă, fără a fi avut vreodată ocazia să descopere cine este cu adevărat.

Social media nu este dușmanul. Dar tăcerea este.

Rețelele sociale nu sunt un rău absolut. Totuși, utilizate fără o gândire critică, devin un mediu riscant pentru tinerii în dezvoltare. Atunci când adulții nu discută despre acest subiect, copiii își caută singuri soluțiile. Și, de cele mai multe ori, le descoperă în aceleași aplicații care i-au făcut să se simtă confuzi.