Valentin Jucan, vicepreședintele CNA, denunță acuzațiile formulate de președinta Curții de Apel București (CAB), Liana Arsenie, referitoare la decizia TVR de a difuza documentarul Recorder.
Liana Arsenie, președinta Curții de Apel București, a acuzat, într-o conferință de presă, o operațiune ostilă de subordonare a puterii judecătorești, pusă la cale de responsabilii politici. Ea a făcut referire la decizia TVR de a difuza documentarul Recorder despre situația din Justiție. În replică, Valentin Jucan, vicepreședinte CNA, a avertizat, pe Facebook, că declarațiile sunt „iresponsabile”.
„Ieri, în timpul conferinței de presă de la Curtea de Apel București, președinta acestei instanțe a făcut următoarea afirmație: «(…) atacul politicului instituționalizat rezultă chiar din prezentarea la televiziunea publică națională a unui film foarte artistic, cu pretenții de documentar, fiind evidentă instigarea publică împotriva ordinii constituționale», cu referire la difuzarea de către TVR a investigației Recorder”, a transmis Jucan.
Reprezentantul CNA și-a expus punctul de vedere într-un lung material pe care l-a postat pe contul său oficial. În opinia sa, declarația șefei CAB reprezintă o tentativă de intimidare a presei. Valentin Jucan consideră astfel de opinii contravin funcției ocupate de persoana care le-a formulat.
„Afirmația nu este doar eronată, ci profund iresponsabilă și incompatibilă cu înalta funcție ocupată de persoana care e formulat-o. Când unul dintre cei mai importanți actori ai sistemului judiciar din România sugerează public faptul că o investigație jurnalistică – difuzată și de postul public de televiziune, în baza misiunii sale legale – ar reprezenta «instigare împotriva ordinii constituționale», nu mai asistăm la o simplă opinie personală, ci la o deformare periculoasă a sensului juridic al termenilor și la o tentativă de intimidare a presei”, a mai avertizat oficialul CNA.
În cele ce urmează prezentăm punctul de vedere al vicepreședintelui CNA, Valentin Jucan, referitor la declarațiile șefei CAB, Liana Arsenie:
„Afirmația nu este doar eronată, ci profund iresponsabilă și incompatibilă cu înalta funcție ocupată de persoana care e formulat-o.
Când unul dintre cei mai importanți actori ai sistemului judiciar din România sugerează public faptul că o investigație jurnalistică – difuzată și de postul public de televiziune, în baza misiunii sale legale – ar reprezenta ”instigare împotriva ordinii constituționale”, nu mai asistăm la o simplă opinie personală, ci la o deformare periculoasă a sensului juridic al termenilor și la o tentativă de intimidare a presei.
Iată de ce cred asta:
Afirmația conține, în esență, trei teze grave, care trebuie separate și analizate distinct:
Vă propun să le luăm pe rând, începând, totuși, cu o clarificare: un jurnalist de investigație NU este un procuror. Mai exact, standardul pentru presă nu este să probeze “dincolo de orice îndoială rezonabilă”, precum un procuror, ci să acționeze cu bună credință, rigoare, verificare și interes public clar.
A cere presei să producă doar ceea ce ar trece de testul unui rechizitoriu înseamnă, de fapt, a limita rolul presei și a o obliga să dubleze concluziile autorităților statului, nu la a investiga / chestiona însăși instituțiile statului.
Așa cum pentru procurori și judecători există Codurile de procedură, pentru jurnaliști există deontologia care, în cazul unei investigații de anvergura celei publicate de Recorder, trebuie să bifeze niște cerințe minimale, cum ar fi:
Revenind la afirmația periculoasă de ieri, trebuie, de asemenea, clarificate câteva aspecte:
Societatea Română de Televiziune este, prin Legea nr. 41 din 1994, un serviciu public autonom de interes național, independent editorial, care are obligația de a asigura pluralismul informației, libera exprimare și informarea corectă a opiniei publice.
Legea prevede explicit faptul că TVR trebuie:
În plus, în îndeplinirea acestor atribuții, TVR trebuie să respecte ordinea constituțională – ceea ce înseamnă tocmai să garanteze dezbaterea liberă, transparentă, despre funcționarea instituțiilor statului, INCLUSIV A JUSTIȚIEI. (Cineva de la Curtea de Apel se pare că nu a citit legea de funcționare a TVR.)
Prin urmare, difuzarea investigației Recorder pe postul public de televiziune:
A afirma că simpla difuzare de către TVR a unei anchete critice reprezintă un ”atac al politicului instituționalizat” dovedește o lipsă de logică: serviciul public de televiziune, la fel ca oricare entitate media, este chemat să servească interesul public, nu să protejeze imaginea instituțiilor publice de critică.
Atât jurisprudența CEDO, cât și doctrina democratică subliniază rolul presei ca fiind fundamental, primind sintagma de ”câine de pază” al democrației (watchdog).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat constant faptul că presa are o misiune esențială: să transmită informații și opinii privind chestiuni de interes general, publicul având dreptul de a le primi.
Investigațiile jurnalistice în materie de justiție fac parte din aceste principii și
A reduce un astfel de demers jurnalistic la un ”film foarte artistic, cu pretenții de documentar” este, desigur, un drept la opinie, dar este – în egală măsură – o minimizare retorică a rolului de control democratic pe care îl are un jurnalist de investigație. Totul se agravează în momentul în care în aceeași afirmație este introdusă acuzație de ”instigare publică împotriva ordinii constituționale”. Efectul nu mai este doar unul polemic ci de delegitimare potențial penală a activității jurnalistice.
Strict din punct de vedere juridic, expresia este folosită în două teze ale Codului penal:
Un documentar de investigație, fie el critic și incomod, care expune mecanisme de ”captură a justiției”, dar care nu îndeamnă la violență, la răsturnarea prin forță a instituțiilor sau la comiterea de infracțiuni, pur și simplu nu poate îndeplini elementele constitutive ale instigării din art. 368 și nici pe cele din sfera art. 397. Este pur și simplu o încercare de intimidare, nicidecum o opinie.
Categoric, voi spune DA!
Din perspectiva cadrului legal și constituțional, având bună credință și respect pentru litera și spiritul legii, se pot trage câteva concluzii: