Biserici ale Bucureștiului: Istoria Bisericii Amzei, locul unde o mulțime de personalități ale istoriei României și-au aflat aleanul și dorul de dumnezeire (VIDEO)

Material realizat în cadrul „București-Centenar” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic

Istoria Bisericii Amzei din Capitală începe cu frații Dimitrie și Nicolae Dărăscu.

Dimitrie, călătorind pintr-o pădure, găsește o iconiță cu Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul. A luat acest semn ca pe un îndemn divin! Așadar, purcede la construirea unei biserici.

În 1795, începe construcția Bisericii Sf Ioan Moldoveni. Curând pleacă la cele sfinte și lasă lui Nicolae, fratele său prin testament, misiunea de a finaliza biserica. Fratele său decide să construiască și el încă o biserică pe locul actualei Biserici Amza. Însă, Nicolae moare și el fără să apuce să își vadă opera definitivată. Prin testament, lasă la rândul lui boierului Amza Năescu, al doilea vistiernic al țării, rugămintea și banii necesari pentru continuarea operei de ctitorire a acelei biserici. Sfântul lăcaș, definitivat de boier Amza, suferă avarii serioase în urma unui incendiu. Astfel, apare în scenă adevăratul ctitor al actualului lăcaș: preotul Ilie Teodorescu, o personalitate plurivalentă a acelei epoci.

”Este preotul stavrofor Ilie Teodorescu, cel care avea să ajungă Episcop al Tomisului. Primul Episcop al Tomisului după reactivarea Episcopiei Tomisului. Un om absolut remarcabil. A ocupat funcția de profesor la școala de fete “Carmen Sylva” și apoi de profesor de religie la liceul „Sfântul Sava”, pentru ca apoi, timp de doi ani, să fie chiar directorul acestui liceu. Apoi, vreme îndelungată, până să fie ales în scaunul de Episcop a fost profesorul și directorul Seminarului Teologic din București. Personalitatea lui este copleșitoare în acele vremuri complicate. Se implică în absolut toate activitățile vieții societății. De exemplu, este chemat să facă parte din comisia care înființează Institutul biblic și de Misiune Ortodoxă ”, spune preotul paroh Florin Alin Sandu.

În doar trei ani, părintele Teodorescu a ridicat o minune de biserică, înaltă, impunătoare, după planurile lui Alexandru Săvulescu, arhitect al Muzeului Naţional de Istorie a României, secondat fiind de polonezul Siegfrid Kofczinsky, proiectantul Castelului Peleș.

Construcția are un stil eclectic care îmbină stilul românesc şi baroc cu Art Nouveau. Bogatele ornamente în piatră, cărămidă aparentă, ocniţe sub cornişă și frumusețea picturii unice în România semnată de italianul Umberto Marchetti,i-au adus în epocă supranumele de Domul din București.

Stranele, catapeteasma, ușile masive de stejar au fost sculptate de către Gheorghe Babic. Însuși preotul Teodorescu a dăruit bisericii obiecte de cult – adevărate opere de artă. Sfințirea Bisericii a avut loc la 21 octombrie 1901 în prezenţa Regelui Carol 1 şi a Reginei Elisabeta.

O mulțime de personalități ale istoriei României și-au aflat în acest impunător lăcaș aleanul și dorul de dumnezeire. Printre ei, membrii Casei Regale, Take Ionescu şi Alexandru Marghiloman.

Material realizat în cadrul „București-Centenar” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic