Prezentatoarea Antenei 1, de la fata din provincie, la vedeta de astăzi: ‘DRUMUL MEU…Primul impact a fost DRAMATIC’

Prezentatoarea principalului Observator de weekend de la Antena 1 rememorează, într-o postare pe blogul personal, drumul de la fața din provincie până la statutul de jurnalistă cu ștaif la una dintre cele mai mari televiziuni din București.

Au trecut 13 ani de la călătoria cu trenul de la Târgu Jiu în Capitală, iar Octavia Geamănu a dorit să împărtășască cu toți prietenii virtuali amintirile unei copile venite cu un geamantan roșu în orașul mare ce urma să-i îndeplinească multe dorințe frumoase.

Astăzi, Octavia prezintă cel mai important jurnal de știri de la Antena 1, este soția lui Marian Ionescu de la Direcția 5 și mama unui copil superb de câțiva anișori.

„Cand m-am mutat in Bucuresti,pe 1 martie 2007, castigam pana in 1.500 de lei pe luna. Nu stiu cum, dar reuseam sa ma descurc. Plateam chirie, locuiam intr-un apartament cu 3 camere in zona 13 septembrie, impreuna cu alte 2 fete. Zacusca facuta de mama era cea mai mare delicatesa. Nu stiam sa gatesc –nu ca s-ar fi schimbat ceva intre timp la acest capitol –dar incercam destul de des sa fac ficatei si pulpe dezosate. Pe cele din urma nu reuseam mai niciodata sa le prajesc cum trebuie. Aproape ca miscau in farfurie.Cartofii prajiti erau la ordinea zilei. Si covrigii la 1 leu.

Munceam enorm. Eram reporter la Antena 1.Alergam de dimineata pana seara. Uneori, eram atat de epuizata fizic si psihic incat adormeam plangand, rugandu-ma sa rezist, sa pot sa merg pedrumul meu. Am avut mereu incredere in destinul meu si i-am simtit dragostea lui Dumnezeu in fiecare secunda. Am reusit sa ma pastrez la distanta de intrigi, de compromisuri, minciuni, lucruri desarte. Vedeam de atunci ca alegdrumul greu, dar preferam sa cladesc ceva punand caramida peste caramida pe o baza solida, nu pe nisip miscator. M-am avut doar pe mine si de la distanta, in fiecare zi la telefon, pe parintii mei. Am ales cu grija oamenii din preajma mea inca de atunci. Imi sunt si azi aproape. Oameni pe care ii iubesc, ii respect si carora le sunt recunoscatoare pentru prietenia lor.

Pe vremea aceea,ZarasauMangoerau branduri de lux pentru mine. Imi cumparam ceva nou o data la cateva luni. Mall-ul era ca un muzeu. Frumos, dar vazut din afara.Faceam o ora si ceva pana la redactie dus si uneori chiar doua ore la intors. Schimbam trei mijloace de transport in comun si uneori, din pricina unora certati cu dusul, trebuia sa merg pe jos statii bune. Cateodata mai si ploua, mai era si frig, inghetam asteptand autobuzul care, atunci cand venea, era atat de plin incat trebuia sa-l astept pe urmatorul.Eram suparata pe mine pentru ca alegdrumul asta…Al naibii de greu.Mai obisnuiam s-o “cert” pe mama pentru ca m-a facut atat de corecta. Imi pot imagina de cate ori o fi plans si ea pentru ca nu e langa mine, sa poata sa aiba grija de mine.

Primul impact cu capitala a fost dramatic.M-am trezit in tot felul de conjuncturi nepotrivite, cu oameni nepotriviti in preajma mea, dar mi-am pastrat echilibrul. Nu stiu cum reuseam sa ies din cercurile astea rapid. E usor sa te ia valul. Daca n-ai norocul sa ai tarie de caracter, ambitie, dorinta de a fi cinstit si sa vrei sa-ti castigi painea prin munca, n-ai nicio sansa. Te pierzi de pedrumul drept.

Azi,daca as da timpul inapoi la prima zi in Bucuresti, as face totul la fel. M-as urca in tren sa vin aici, cu acelasi geamantan rosu in care aveam o pereche de cizme, o geaca, doua perechi de blugi si cateva bluze. As plange, as rade, as suferi, as visa, as spera, as indrazni, as munci cu aceeasi darzenie si as avea aceeasi incredere in ziua de maine… ca atunci.

Intreg parcursul m-a facut omul de azi.Categoric, rational, inspirat in alegeri, relaxat, netolerant cu ipocritii si frustratii, puternic si atat de ambitios incat nimic nu-mi poate sta in cale daca imi doresc cu adevarat ceva.

Oricand pot face tot ceea ce imi doresc. Ceea ce va doresc si voua”, scrie Octavia Geamănu.