O lume fără șefi, ierarhii și subordonați iată ce propune exemplul celor de la compania californiană Morning Star, unde între președintele grupului, Cris Rufer, și cei 400 de angajați nu există nici un fel de manager.
Vă imaginați probabil că Rufer este un fel de semizeu care aleargă între cele trei fabrici de sos de roșii și prin omniprezența sa a propulsat compania pe primul loc din domeniu? Ei bine, nu!
Morning Star, care are o cifră de afaceri anuală de 700 de milioane de dolari, este guvernată de legea răspunderii, dar acesta nu este față de un șef, ci de colegii cu care fiecare anagajat își semnează contractul de muncă anual.
Regulile care guvernează acest aparent haos sunt însă foarte clare. Ficare sarcină și obiectiv fiind foarte clar exprimat astfel încât la finalul fiecărui an bilanțul realizărilor să poată fi prezentat de anagajat unui grup de colegi, implicați direct în activitatea sa, format din 10 – 30 de persoane.
Negocierile cu furnizorii sunt negociate tot de anagajați însă fiecare anagajat trebuie să dea socoteală în fața colegilor săi pentru fiecare dolar cheltuit din bugetul companiei.
Disciplina este impusă tot de către colectiv, abaterile, deși rare, putând atrage după ele diminuarea salariului. Majoritatea conflictelor de muncă sunt rezolvate prin mediere care se face tot de către un grup de colegi, potrivit zurb.com.
Unul dintre marile avantaje ale unui astfel de proiect sunt cheltuielile cu personalul mult reduse. O companie mică poate avea un manager la 10 angajați, iar raportul se păstrează și la firmele mari. Astfel o companie cu 100.000 de anagajați ajunge să aibă 11.111 de manageri, pentru că va avea nevoie și de manageri care să conducă managerii. Ba mai mult va avea nevoie de personal auxiliary care să deservească nevoile legiunii de șefi, directori și manageri.
Calculând că fiecare manager are în medie un salariu de trei ori mai mare decât un angajat de la nivelul de bază al companiei, cheltuielile directe cu șefii ai companiei se vor ridica la 33% din totatlul cheltuielilor salariale.
O altă problemă este că cu cât mai sus urcăm pe scara ierarhiei cu atât mai mare este autoritatea și cu atât mai mare este riscul unor decizii dezastruase pentru companie. Cu câm mai mare este autoritatea cu atât mai mare este efectul greșelilor, iar în plus multe dintre deciziile de la nivelul top managementului nu sunt aplicabile în realitatea activităților de zi cu zi.
Problema implementării la scară largă a modelului Morning Star este însă legată de produs. Dacă în privința sosului de tomate este suficientă eficiența, în alte domenii este nevoie de viziune. Asta este ceea ce se cere de la un manager să ia mii de contribuții separate și să le combine pentru a obține produsul sau serviciul pe care îl cere piața.