România și programul SAFE: miliarde pentru apărare, contracte uriașe pentru Germania și marea întrebare: cumpărăm doar armament sau construim industrie? (GALERIE FOTO / GRAFICE)

România primește a doua cea mai mare alocare din Uniunea Europeană prin programul SAFE, 16,68 miliarde de euro, bani destinați apărării, securității interne și infrastructurii cu rol militar. Pe hârtie, este una dintre cele mai mari oportunități de modernizare militară de după aderarea la NATO. În practică, succesul depinde de o întrebare esențială: cât din acești bani rămâne efectiv în România, în fabrici, locuri de muncă, tehnologie și capacitate industrială proprie?

Cum se împarte programul SAFE al României

Pentru România, alocarea este una spectaculoasă: 16,68 miliarde de euro, a doua cea mai mare sumă din UE după Polonia. Ministerul Finanțelor a prezentat această alocare drept o confirmare a rolului României în consolidarea apărării europene, iar MApN o descrie ca pe o oportunitate de completare accelerată a capabilităților Armatei.

Primul mare pachet: 8,33 miliarde de euro, pentru contracte militare

Parlamentul României a aprobat un prim pachet de contracte militare finanțate prin SAFE în valoare de 8,33 miliarde de euro. Reuters a notat că această aprobare era ultimul pas major înaintea termenului-limită pentru semnarea contractelor individuale.

Guvernul a susținut că peste 50% din bani ar urma să rămână în România, prin producție, asamblare, mentenanță, software, subcontractori sau infrastructură. Sunt surse care arată, însă că, doar 10% din bani rămân în România.

Și nu putem să nu ținem cont de aceste calcule. Pentru că acest prim pachet are un singur mare câștigător: compania germană Rheinmetall. Suma care merge către nemți ajunge la 5,69 miliarde de euro.

Ce rămâne în România: localizare, fabrici, muncă și know-how

Aici apare marea diferență între achiziție și investiție industrială. Un contract poate fi bun militar, dar modest economic, dacă grosul banilor pleacă spre furnizorul extern, iar România rămâne doar cu mentenanță sau asamblare finală.

De exemplu, în cazul contractelor cu Airbus, localizarea inițială a producției în România este mică, iar perspectiva unei producții extinse la Brașov depinde de achiziții suplimentare după 2030, arată Hotnews.

România, comparativ cu alte state: excelent la bani, mai modest la industrie

La nivel european, România este unul dintre marii beneficiari ai SAFE. Alocarea sa este mai mare decât cea a Franței, Italiei, Belgiei, Spaniei sau Finlandei. Dar alocarea nu spune totul: contează cât din bani intră în economia locală și cât know-how rămâne în țară.

România vs Polonia: diferența dintre cumpărător mare și constructor industrial

Polonia este de departe cel mai mare beneficiar SAFE, cu 43,7 miliarde de euro. Dar avantajul Poloniei nu este doar suma. Polonia are deja o industrie militară mai puternică și o politică de achiziții orientată agresiv spre producție internă. În contractul K2 cu Hyundai Rotem, de exemplu, Reuters a relatat că 61 de tancuri urmează să fie produse la uzina Bumar-Labedy din Gliwice, iar autoritățile poloneze au prezentat contractul ca pe un instrument de transfer tehnologic și dezvoltare industrială.

Prin comparație, România are localizare bună pe Piranha, muniție, naval și unele sisteme, dar programul fanion Lynx are aproximativ 40% localizare, iar mai multe sisteme antiaeriene rămân la 15%. România este, așadar, un mare beneficiar financiar și militar, dar Polonia este mai aproape de modelul de stat care folosește achizițiile pentru a reconstrui lanțuri industriale.

România vs Ungaria: problema Lynx

Ungaria are un avantaj important în relația cu Rheinmetall. La Zalaegerszeg, Rheinmetall a deschis o fabrică pentru vehicule Lynx, cu producție locală, centru de dezvoltare și aproximativ 350 de locuri de muncă planificate. Rheinmetall descrie subsidiara din Ungaria ca fiind concentrată pe dezvoltarea și producția de vehicule moderne, în special Lynx.

Mai multe surse de specialitate notează că Ungaria a fost primul stat NATO și UE care a adoptat Lynx și că o parte importantă a vehiculelor este produsă local. Unele relatări indică 162–172 de vehicule Lynx produse în Ungaria, după o primă fază de livrări din Germania.

Aceasta este o comparație sensibilă pentru România: Bucureștiul cumpără Lynx masiv, dar centrul industrial Lynx din regiune este deja în Ungaria. Asta nu înseamnă că România nu câștigă nimic, dar înseamnă că valoarea industrială maximă a platformei a fost deja parțial captată de alt stat.

România vs Cehia și Slovacia: procente similare pe blindate

Cehia a ales vehiculul CV90, iar contractul pentru 246 de vehicule include cel puțin 40% participare a industriei cehe, potrivit Ministerului ceh al Apărării și relatărilor Janes/Reuters. Sunt implicate companii precum VOP CZ, Excalibur Army, Ray Service și Meopta.

Slovacia are, la rândul ei, un program CV90 cu participare industrială locală de peste 40%, aproape 30 de companii implicate, transfer tehnologic, extindere de facilități și locuri de muncă, potrivit BAE Systems și presei de specialitate.

Aici România nu este neapărat sub Cehia sau Slovacia. Pe Lynx, procentul românesc de localizare — aproximativ 40% — este comparabil. Diferența este că România are un pachet mult mai mare, dar și mult mai inegal: unele contracte sunt excelente pentru industrie, altele sunt slabe.

România vs Letonia: volum mare aici, model industrial clar acolo

Letonia are o alocare SAFE mult mai mică decât România, dar are un exemplu industrial foarte clar: fabrica Patria 6×6 din Valmiera. Patria afirmă că unitatea din Letonia asigură producție full-cycle pentru vehicule blindate Patria 6×6, iar deschiderea fabricii din 2024 a marcat începutul producției complete în Letonia, prima de acest tip din statele baltice.

România câștigă categoric la volum. Dar Letonia arată mai bine într-un punct esențial: un program mai mic, dar cu producție locală clară și integrată.

Sunt contracte „cu dedicație”?

Din datele publice disponibile, nu se poate afirma că există contracte ilegale „cu dedicație”. Dar există suficiente elemente care ridică semne de întrebare legitime.

Primul este concentrarea masivă a contractelor. Rheinmetall este principalul beneficiar al pachetului românesc, cu proiecte de aproximativ 5 miliarde de euro, iar presa românească a calculat chiar 5,69 miliarde de euro dacă este inclus acordul-cadru extins.

Al doilea este metoda de atribuire. MApN prezintă SAFE ca pe un mecanism accelerat, legat de Planul de Înzestrare al Armatei, iar multe achiziții merg prin proceduri rapide, justificate de urgența de securitate. Legal, acest lucru poate fi justificat. Politic și economic, el cere însă transparență maximă: prețuri, comparații cu alternative, localizare, mentenanță, obligații industriale și penalități dacă furnizorii nu livrează ce au promis.

Al treilea semn este diferența dintre valoarea contractelor și valoarea localizată. Dacă un contract mare are doar 10–15% localizare, România cumpără capabilitate militară, dar nu construiește suficientă capacitate industrială.

Putea România câștiga mai mult?

Ca sumă totală, greu de susținut că România putea obține mult mai mult. Cu 16,68 miliarde de euro, România este al doilea beneficiar SAFE din UE. Problema nu este alocarea, ci transformarea banilor în capacitate industrială internă.

România putea negocia mai dur în cel puțin patru zone:

1. Localizare minimă mai mare pentru contractele mari.
O medie de peste 50% poate arăta bine, dar poate ascunde contracte strategice cu doar 10–15% localizare.

2. Transfer tehnologic real, nu doar asamblare.
A produce local nu înseamnă automat a controla tehnologia. Contează proiectarea, integrarea, software-ul, mentenanța complexă, dreptul de modificare, exportul și lanțul local de furnizori.

3. Mai multă producție navală locală.
Dacă revitalizarea Mangalia se confirmă, este un câștig. Dar România are nevoie ca șantierele navale să devină furnizori reali pentru apărare, nu doar subcontractori de conjunctură.

4. Mai multă transparență concurențială.
În condiții de urgență militară, negocierile directe pot fi justificate. Dar tocmai de aceea trebuie publicate cât mai multe date despre comparațiile de preț, localizare și beneficii industriale.