România este pe cale să devină țara cu taxe pentru orice. Există taxe pentru copii, șoferi, urcat pe munte, școli, spitale..etc. În total, peste 350.
Pe lângă TVA, accize, impozite pe proprietate sau taxe plătite de companii şi transferate apoi consumatorilor în facturi, un român plăteşte câteva sute de lei în fiecare an pe diferite taxe aberante.
De exemplu, nu doar turiştii care vor să se plimbe în Parcul Natural Bucegi trebuie să plătească o taxă de 5 lei, ci şi copiii din Brăila care vor să se dea în leagăne, notează money.ro.
„Dacă am renunța la taxă, ar însemna un minus în veniturile noastre ca şi societate”, spune Daniela Teodoru, şef sector Agrement, Administraţia Pieţelor Brăila.
Un alt exemplu de taxă aberantă vine chiar din Capitală. Primăria Sectorului 2, condusă de edilul Nicolae Onțanu, câştigă peste 12.000 de euro anual de pe urma barierei puse la intrarea în instituţie. Firma care administrează bariera are şi ea de câştigat şi pare abonată la contractele cu edilii: din cele 15 lucrări pe care le are acum în execuţie, 12 sunt cu Primăria Sectorului 2.
„Au solicitat acest lucru, de a mări taxa de parcare, până acum nu s-a realizat. O să supun atenţiei Consiliului Local”, spune Cristian Lemnaru, director general ADP sector 2.
Alt drum în Bucureşti, altă taxă. Cine vrea să intre în curtea Universităţii Politehnice trebuie să scoată din buzunar șase lei.
„Cei care tranzitau bulevardul Iuliu Maniu, din cauza aglomeraţiei ajungeau în Splaiul Independenței, tranzitând Politehnica. E o taxă care să descurajeze traficul. Cei care îşi permit să meargă cu maşina la serviciu, îşi permit să suporte şi alte cheltuieli”, explică Mihai Corocăescu, director general al Universităţii Politehnice din Bucureşti.
De multe ori, banii încasaţi îşi pierd urma. Aşa s-a întâmplat la Constanţa, cu celebra taxă de barieră încasată la intrarea în staţiunea Mamaia.
„Am avut o medie de încasare de 1.600.000 de lei pe an”, spune Florin Lăzăroaia, şeful Departamentului Juridic al Serviciului Public de Impozite şi Taxe Constanţa.
Taxa a funcţionat timp de șase ani, iar prefectul judeţului a reuşit suspendarea ei în instanţă, în 2007.
Astfel de lucruri se întâmplă pentru că, deşi aceste domenii aparţin statului, cei care le întreţin sunt liberi să încaseze cât vor de pe urma lor.