Doar în această lună sunt deja 268 de nave de GNL pe apă la nivel mondial – cu mult peste media pe un an întreg – de 241 de nave la nivel mondial, arată o analiză BBC. În largul coastelor Spaniei, Portugaliei, Marii Britanii și ale altor națiuni europene se află zeci de nave gigantice pline de gaz natural lichefiat (GNL).
Răcit la aproximativ -160C pentru transport, combustibilul fosil este foarte solicitat. Cu toate acestea, navele rămân pe mare cu încărcătura lor prețioasă.
După ce a fost sancționată în urma războiului din Ucraina, Rusia a redus livrările de gaze către Europa, declanșând o criză energetică care a dus la creșterea prețurilor la gaze. Acest lucru a dus la temeri legate de penuria de energie și la facturi amețitoare pentru consumatori.
„S-a acumulat timp de aproximativ, aș spune, cinci-șase săptămâni”, spune Augustin Prate, vicepreședinte al piețelor de energie și mărfuri la Kayrros, unul dintre numeroșii observatori care au urmărit evoluția situației.
El și colegii săi urmăresc navele prin intermediul semnalelor AIS (Automatic Identification System), care sunt transmise de către nave către receptoare, inclusiv pe sateliți.
Fraser Carson, analist de cercetare la Wood Mackenzie spune că doar în această lună, el a numărat 268 de nave de GNL pe apă la nivel mondial – cu mult peste media pe un an de 241. Dintre cele aflate în prezent pe mare, 51 se află în apropierea Europei.
Prate spune că obiectivul inițial era de a umple instalațiile de depozitare la 80% din capacitatea lor totală până la 1 noiembrie. Acest obiectiv a fost atins și depășit cu mult înainte de termen. Cele mai recente date sugerează că nivelul total de stocare este acum de aproape 95%.
Dar GNL continuă să fie adus la țărm iar cererea de instalații care să încălzească lichidul și să îl transforme înapoi în gaz rămâne ridicată. Nu există foarte multe astfel de instalații în Europa, în parte pentru că, până acum, continentul s-a bazat pe gazul livrat prin conducte din Rusia.
Acesta este unul dintre motivele pentru care navele de GNL așteaptă – unele stau la coadă pentru a avea acces la terminalele de regazeificare.
Între timp, Germania și Olanda au investit în noi instalații de regazeificare. Unele, construite rapid cu ajutorul unor nave de GNL transformate și fixate pe docuri, ar trebui să devină operaționale în câteva luni.
Potrivit Financial Times, exporturile au crescut vertiginos pentru producătorii americani de GNL, pe măsură ce cererea a crescut, în special din partea Europei. În decembrie anul trecut, SUA au devenit pentru prima dată cel mai mare exportator mondial al acestui combustibil.
În plus, după cum notează Antoine Halff, cofondator al Kayrros, activitățile industriale care se bazează pe gaz s-au relaxat. Acesta este un lucru pe care el și colegii săi îl urmăresc analizând imaginile din satelit ale fabricilor.
„A existat o reducere foarte dramatică a producției de ciment și oțel în Europa”, spune el.
Toate acestea înseamnă că a apărut o situație de piață numită contango pentru GNL, spune Carson. Adică, atunci când prețul viitor al unei materii prime este mai mare decât prețul actual.
„Se vor obține bani mai mulți pentru o livrare din luna ianuarie decât pentru una din noiembrie”, explică el.
Michelle Wiese Bockmann, editor și analist de piațe la revista de transport maritim Lloyd’s List, spune că, doar așteptând să livreze în decembrie, mai degrabă decât în noiembrie, diferența de profit ar putea fi de ordinul zecilor de milioane de dolari pe transport.
Germania a cheltuit 49,5 miliarde de euro pentru importuri între ianuarie și august, potrivit agenției de știri Reuters. Asta în comparație cu 17,1 miliarde de euro în aceeași perioadă în 2021.
Și asta doar în Germania. Însă mporturile de gaze naturale lichefiate (GNL) din Europa întreagă sunt pe cale să atingă un record în 2022, volumele primite până la sfârșitul lunii septembrie fiind deja cu 16,5% peste totalul anului 2021 și cu 8% peste totalul anului 2019 înainte de COVID, potrivit Reuters.
Asta ar putea afecta foarte grav economia regiunii și ambițiile acesteia de a-și transforma sistemul energetic în unul care să nu se mai bazeze pe combustibilii fosili.
Cu bugetele deja distruse de costurile uriașe asociate cu lupta împotriva COVID-19, guvernele europene se confruntă cu plata altor miliarde de euro pentru subvenții și pachete de stimulare pentru a ajuta industriile și gospodăriile să se adapteze la ruperea legăturilor comerciale cu Rusia.
Guvernele au fost supuse unei presiuni deosebite pentru a ține în frâu prețurile energiei electrice, care au crescut brusc pe măsură ce companiile de utilități au trecut în masă de la utilizarea în principal a gazului natural ieftin prin conducte – în principal din Rusia – la un amestec mai costisitor și mai ineficient de gaz natural lichefiat, cărbune și alți combustibili importanți pentru producerea de energie.
Și, având în vedere că urmează iarna, asigurarea unei energii adecvate pentru încălzire și industrie va deveni o provocare și mai mare, pe măsură ce concurența pentru combustibilii pentru energie se va intensifica.
Trimestrul al patrulea marchează în mod tradițional punctul culminant al importurilor de GNL în Europa, deoarece companiile de utilități își fac rezerve pentru iarnă.
În 2019 – înainte ca cererea globală să fie perturbată de COVID-19 și când livrările rusești prin conducte încă curgeau normal – importurile de GNL din Europa au crescut cu peste 30% în ultimele trei luni ale anului față de trimestrul anterior, arată datele Refinitiv flows.
În 2021, importurile de GNL ale Europei în T4 au crescut cu peste 60% față de trimestrul al treilea, deși ritmul de cumpărare a fost probabil amplificat de redresarea activității economice, pe măsură ce blocajele COVID s-au atenuat.
Volumele de import de GNL de 128 de miliarde de metri cubi (BCM) până în septembrie au atins deja un record al anului calendaristic și este probabil să depășească pragul de 150 BCM pentru întregul an 2022.
Multe dintre acordurile de import de GNL sunt considerate sensibile din punct de vedere comercial, astfel încât detaliile privind costurile exacte ale fiecărei încărcături de GNL sunt puține.
Un alt factor care complică și mai mult evaluarea costurilor este faptul că cumpărătorii europeni folosesc o combinație de contracte pe termen lung și achiziții la vedere pentru a-și satisface nevoile de GNL.
Chiar și așa, se pot obține estimări aproximative folosind prețurile de referință publicate pentru GNL și volumele de marfă evaluate.
Având în vedere că, în prezent, valorile GNL indexate la Brent sunt cu aproximativ 60% mai mici decât prețurile GNL la vedere, iar mai mulți importatori sunt cunoscuți pentru că au făcut mai multe comenzi pe piața la vedere, un astfel de scenariu este puțin probabil.
Cu toate acestea, folosind volumele de import urmărite de Refinitiv până în septembrie, o factură ipotetică record de peste 60 de miliarde de dolari a ajuns deja la scadență.
Iar dacă volumele de achiziție urcă cu 30% în T4 față de T3 pentru a se alinia la tendința observată în 2019, cifra finală ar putea ajunge cu ușurință la 90 de miliarde de dolari, dublu față de cele aproximativ 44,5 miliarde de dolari plătite în 2019 și aproape triplu față de totalul din 2021, de aproximativ 35 de miliarde de dolari, presupunând din nou că toate achizițiile au fost făcute la prețuri indexate cu Brent.
Importatorii europeni ar putea plăti, de fapt, chiar mai mult decât atât, deoarece prețurile spot la GNL au fost în medie de 170% din prețurile GNL pe bază de contract până acum în 2022 și se așteaptă să rămână ferme până la sfârșitul anului.