Paris: Unul dintre ultimii urmași ai familiei Sturdza s-a stins din viață

Strănepotul domnitorului Mihail Sturdza, Mihai Dimitrie Sturdza, s-a stins din viață la Paris, la vârsta de 86 de ani.

Anunțul a fost făcut de istoricul și scriitorul Filip-Lucian Iorga-Bărbulescu, pe pagina sa de Facebook.

Cine este Mihai Dimitrie Sturdza

Mihai Dimitrie Sturdza s-a născut în 1934, la Bucureşti, într-o familie boierească veche şi importantă, care, numai în viaţa politică, a dat doi domni în Moldova, Ioan Sandu Sturdza, care a domnit între anii 1822 şi 1828 şi Mihail Sturdza, care a domnit între 1834 şi 1849, şi un prim-ministru al României, respectiv D.A. Sturdza.

Totodată, bărbatul este urmaş al familiei boiereşti Manu, care l-a dat pe generalul Gheorghe Manu, erou al Războiului de Independenţă, prim-ministru al României, ministru de Război şi de Finanţe, dar și primar al Bucureştiului.

Mihai Dimitrie Sturdza este strănepot, în linie dreaptă bărbătească, al lui Mihail Vodă Sturdza.

Potrivit ziaruldeiasi.ro, acesta și-a petrecut copilăria la Iaşi, până în vara anului 1944, când familia s-a refugiat la Bucureşti.

Astfel că, liceul l-a urmat la „Dimitrie Cantemir”. Ulterior, în anul 1952, în timpul represiunii comuniste, a fost arestat și a primit o condamnare administrativă de trei ani, fără judecată.

Astfel că Mihai Sturdza a fost închis, alături de alţi tineri din familii istorice româneşti, pentru „omisiune de denunţ şi atitudine duşmănoasă faţă de regimul de democraţie populară”.

A fost eliberat doi ani mai târziu, în 1954, după ce a trecut pe la Jilava, prin lagărul de triere Ghencea şi prin lagărele de muncă forţată de la Bicaz şi de la Oneşti.

Mai mult, bunica şi mama lui Mihai Dimitrie Sturdza au trecut şi ele prin închisorile comuniste.

După eliberare a vrut să se înscrie la Facultatea de Istorie pentru că era pasionat de genealogie, ”dar aceasta fiind facultate ideologică, a studiat în cele din urmă limba italiană, la Facultatea de Filologie din Bucureşti”.

A lucrat ca învăţător, la şcoala din comuna Merenii de Jos, judeţul Teleorman, apoi ca traducător de documentaţie tehnică la un institut de cercetare din Bucureşti, în paralel continuând cercetările de istorie modernă.

Mihai Dimitrie Sturdza a plecat în exil în anul 1964 şi s-a stabilit la Paris. În capitala Franței a lucrat,între anii 1968 şi 1985, la Departamentul de schimburi culturale cu străinătatea al ministerului francez de Externe, fiind şi interpretul oficial al preşedinţilor Franţei, Charles de Gaulle şi Valéry Giscard d’Estaing.

Filip-Lucian Iorga-Bărbulescu: Mihai Sturdza”era nițel necăjit din cauza drumului pe care o ia omenirea”

Istoricul Filip-Lucian Iorga-Bărbulescu a mărturisit că i-a admirat întotdeauna lui Mihai Sturdza ”sobrietatea și hărnicia, pasiunea și spiritul de sacrificiu cu care și-a dedicat ultimele decenii din viață recuperării istoriei boierimii române”.

Acesta a mai spus că a vorbit recent la telefon cu el și era ”nițel necăjit din cauza drumului pe care o ia omenirea, obligată de coronavirus, și se temea că nimic nu va mai fi “ca înainte””.

În ciuda acestui fapt,bărbatul lucra în continuare la Enciclopedia sa și visa să vadă noi volume apărute.

”În memoria Prințului Sturdza, am nădejdea că visul lui va merge mai departe. Dumnezeu să-l odihnească în pace!”, a scris Filip-Lucian Iorga-Bărbulescu.