Alina Mungiu-Pippidi, despre cartea Adrianei Săftoiu: Din relatarea fostului consilier prezidențial rămâi cu întrebarea netă a unui telespectator după un film confuz – „Dar de fapt ce căutau ei acolo, dragă?”. Ce făceau la Cotroceni?

Alina Mungiu-Pippidi, despre cartea Adrianei Săftoiu: Din relatarea fostului consilier prezidențial rămâi cu întrebarea netă a unui telespectator după un film confuz - „Dar de fapt ce căutau ei acolo, dragă?”. Ce făceau la Cotroceni?
Foto: Agerpres

Alina Mungiu- Pippidi, președinte al Societății Academice din România, face o analiză a cărții scrisă de Adriana Săftoiu intitulată “Cronică de Cotroceni”.

”>. Acesta pare să fie principalul mesaj de interes vădit public din cartea Adrianei Săftoiu”, este de părere politologul.

Fostul consilier prezidențial avertizează că Traian Băsescu a ajuns la Cotroceni din întâmplare, un om cu talente, dar şi defecte, care însă au triumfat din cauză că a avut un anturaj necritic.

Mungiu-Pippidi se întreabă retoric cine a făcut parte din anturajul necritic: “Nu purtătoarea de cuvânt, care ne arată ca dovadă paginile mai vechi dintr-un Caiet Albastru, prea elaborat ca să fie un jurnal, vădit făcut pentru a fi citit de alţii, în care Băsescu e criticat de mult, de la începuturi. Ci alţii, de exemplu intelectualii, pe care Adriana se străduie mult să îi ataşeze preşedintelui, ca pe urmă să se plângă că după apariţia lor de abia mai putea ea deschide gura să spună vreo vorbă contra, dată fiind admiraţia lor necritică, pentru care îşi merită denumirea şi soarta de intelectuali băsişti. Erau în necunoştinţă de cauză? Nu: Adriana, care sare episoade multe în carte, nu uită să ne spună că Patapievici, Traian Ungureanu şi Mircea Mihăieş erau uneori invitaţi la Cotroceni laolaltă cu Elena Udrea. Tot ei (plus Cărtărescu) erau cei mai laudativi public, ceea ce îl făcea pe Băsescu şi mai greu de influenţat. Excepţiile admise sunt Andrei Pleşu (pe care Băsescu îl trata groaznic) şi Rodica Palade (pe vremea aceea conducea 22, care nu era încă un ziar băsist), care însă vine o data pentru un interviu, apoi nu mai vine. Liiceanu e cel care îl readuce pe Pleşu înapoi la matcă după ruptură. Soţii Săftoiu sunt cei care intermediază şi, de fapt, controlează accesul la slujbe al intelectualilor: ideea cu Pleşu i-ar fi vent Adrianei (şi pe Patapievici el l-a adus), cea cu Tismăneanu lui Claudiu Săftoiu, Preda şi Baconschi sunt angajaţi tot de ea, că erau pe drumuri, ba cel din urmă mai avea şi o „problemă locativă”, deşi şeful statului avea o părere proastă despre ei, Traian Ungureanu e tot un amic al lor etc. „, scrie aceasta într-un articol publicat pe site-ul romaniacurata.ro.

Preşedintele apare din carte perpetuu frustrat şi furios, şi, ca atare, abuzează pe toată lumea, aliaţi, prieteni, neutri, duşmani.  Boc  este văzut ca un provincial foarte ambiţios, iar în carte mai apar nume ca Ludovic Orban sau MRU.

“Mister. Din relatarea Adrianei Săftoiu rămâi cu întrebarea netă a unui telespectator după un film confuz: „Dar de fapt ce căutau ei acolo, dragă?”. Ce făceau la Cotroceni? Ajunseseră din întâmplare, OK, dar nici după aceea lucrurile nu par să o ia în vreo direcţie”, mai scrie președintele Societății Academice din România.

Obiectivul Adrianei Săftoiu este imaginea, deci nici ea nu e prea preocupată de aspecte de fond, este de părere aceasta: “Ne sugerează practic că acestea nu au existat, de asta serviciile ofereau consultanţă destulă lui Traian Băsescu, un om cu structură militară, pentru că unicul obectiv real era dominaţia, iar Udrea era parte din acest plan”.

“Cu toate limitările, avertismentele Adrianei, şi cele explicite, şi cele de care nu-şi dă seama, anume senzaţia generală a unui haos pe post de activitate prezidenţială, merită auzite. Ca să câştigăm contra PSD recurgem mereu la improvizaţii – nu e uşor de cîştigat, să fie clar, adică trimitem la Cotroceni bărbaţi politici cu ambiţie de preşedinte, dar slab pregătiţi pe partea de obiective şi ajutoare de calitate.

Soluţiile sunt, bineînţeles, transparenţa, construirea unei instituţii moderne unde accesul şi promovarea să fie pe merit, coordonarea mult mai bună cu guvernul şi MAE indiferent cine îl conduce (evident, trebuie şi ăia să vrea să facă altceva decît prezenţe la Baku) renunţarea la iluziile de grandoare”, conchide Alina Mungiu-Pippidi.