Scriitorul Andrei Pleșupovestește, într-un editorial postat pe dilemaveche.ro, o pățanie haioasă despre cum voia o doamnă “să-l închirieze pentru o chermeză”.
“Acum vreo săptămînă, am primit un telefon care a reuşit să mă stupefieze. Precizez că am prostul obicei să răspund oricărui apel, chiar dacă nu recunosc numărul apelantului, chiar dacă sînt suficient de păţit ca să nu mai risc noi şi noi experienţe istovitoare, isterizante, amuţitoare”, spune Pleșu.
La capătutl celălalt al firului, o femeie. Aceasta îl roagă să accepte să-i răpească 3 minute “din viață” pentru a fi prezent la ziua unui prieten de familie, un fan al scriitorului.
„Uitaţi, eu şi soţul meu ţinem împreună un restaurant, o afacere privată. Şi avem un foarte bun prieten care vă admiră enorm. V-a citit toate cărţile, vă invocă tot timpul, ştie o mulţime de citate din opera dumneavoastră. În curînd e ziua lui şi ne-am gîndit să-i facem o surpriză plăcută. Ideea ar fi să veniţi şi dumneavoastră la masa festivă pe care vrem să i-o oferim şi să participaţi la petrecere“, spune interlocutorul fostului consilier prezidențial.
Stupefiat, Pleșu îi explică faptul că nu îl recomandă vârsta și ocupația pentru rolul de entertainer-surpriză la un chef.
„Doamnă dragă, mă întreb sincer ce credeţi despre mine, de vreme ce vă imaginaţi că pot fi «agăţat» de absolut oricine pentru mici chermeze prieteneşti. Ne cunoaştem în vreun fel? Ştiţi cu ce mă ocup? Ştiţi ce vîrstă am? Ştiţi ce agendă am? Vă puteţi închipui cum ar arăta viaţa mea dacă le-ar trece prin cap mai multor «admiratori» să mă treacă în programele lor de divertisment? Mă luaţi drept Florin Salam? Drept Ion Dolănescu? Nu-i invoc dispreţuitor, dar vreau doar să vă atrag atenţia că mă socotiţi «branşat» la altă meserie! Vreţi un invitat notoriu? Dar e plin de vedete de tot soiul care, poate, ar fi dispuse să vă satisfacă. De ce nu Dan Negru? De ce nu Bănică Junior? De ce nu Vârciu şi atîţia alţii? Păcat că nu mai trăieşte bietul Vadim. Venea sigur!“ , a fost răspunsul acestiia pentru femeie.
Conversația l-a făcut pe Pleșu să se întrebe dacă nu cumva răspunsul său semăna cu cel al unui „răzgîiat nevricos, nemilos și nerecunoscător”.
“Într-un tîrziu, am ajuns la două concluzii: 1) Aveam de-a face cu o dezinvoltură, explicabilă printr-o mutaţie de valori, de stilistică socială, de reguli comportamentale, la care generaţia mea n-a visat niciodată. E o dezinvoltură devenită posibilă prin manipularea sau proasta înţelegere a „democraţiei“, a „libertăţii“, a „îndreptăţirii“ de a cere, fără ezitare, satisfacerea promptă a dorinţelor proprii. Trebuie să fii autentic, necomplicat, îndrăzneţ. Trebuie să ştii ce vrei, să declari ce vrei şi să obţii ce vrei. Să terminăm cu fasoanele „elitiste“! „Matale ai ieşit pe scenă, păi atunci fă bine şi suportă consecinţele. E dreptul meu să te utilizez, să te tratez ca pe o marfă mereu disponibilă, ca pe un ingredient pe care îl pot introduce în reţeta mea de viaţă, după bunul meu plac! Nu-ţi convine? Atunci stai acasă. Nu te mai vîntura pe scena publică. Şi adică de ce să nu te chem la chermeza mea? Nu sîntem egali? N-avem aceleaşi drepturi? Cine te crezi? Zi mersi că te-am luat în seamă!“
2) N-o pot acuza pe doamna de la telefon de tipul de aroganţă portretizată mai sus. Sînt dispus să cred că era, mai curînd, victima unei specii – perdante – de… inocenţă. Dar era, certamente, victima unei educaţii de bază deficitare, a unei neglijenţe pedagogice, cu efecte din ce în ce mai neplăcute printre cei mai tineri. O asemenea educaţie te învaţă să faci, încă de la o vîrstă fragedă, diferenţa dintre „ce se cade“ şi „ce nu se cade“, dintre ce se cuvine şi ce nu se cuvine, dintre pudoare şi neruşinare. O asemenea educaţie te învaţă să te gîndeşti de două ori înainte de a da drumul primului impuls, primei trăsnăi care-ţi trece prin cap”, scrie fostul consilier în editorialul său.
În urma acestui incident, Andrei Pleșu a hotărât să-și schimbe numărul de telefon.