Cât de gravă este epidemia de coronavirus comparativ cu SARS, MERS sau EBOLA

Epidemia cu noul coronavirus 2019-CoV a creat panică la nivel mondial după ce boala s-a extins cu repeziciune în afara Chinei.

Cel mai recent bilanț indică aproape 90.000 de cazuri la nivel global și peste 3.000 de decese înregistrate. Evoluția epidemiei este alarmantă în state precum Italia, unde sunt consemnate aproape 1700 de cazuri, în Iran cu aproape 1000 de îmbolnăviri sau în Coreea de Sud cu peste 4300 de persoane infectate.

Cu toate acestea, puțini sunt cei care știu faptul că, până la epidemia de 2019-CoV, au fost identificate șase tipuri diferite de coronavirus care pot infecta pacienții. Dacă patru dintre acestea sunt comune, aproape toți oamenii confruntându-se cel puțin o dată în viață cu bolile pe care le generează, două tipuri determină Sindromul Respirator Acut Sever (SARS) și Sindromul Respirator din Orientul Mijlociu (MERS), cu un grad mai ridicat de mortalitate și care au generat panică la nivel mondial.

Sindromul Respirator Acut Sever (SARS)

SARS, considerat vărul îndepărtat al 2019-CoV, ar fi fost transmis de la o specie de pisică sălbatică la oameni. Primele focare au apărut între noiembrie 2002 și iulie 2003, în sudul Chinei. În scurt timp, boala care afectează grav sistemul respirator, s-a extins cu repeziciune specialiștii Organizațiie Mondiale a Sănătății fiind pe punctul de a declanșa o pandemie. SARS a provocat în total peste 8.000 de îmbolnăviri și aproape 900 de morți, în 30 de țări.

Rata de mortalitate a fost de aproape 10%, cu majoritatea cazurilor localizate în China continentală și în Hong Kong. La fel ca în cazul 2019-CoV, o caracteristică a epidemiei de SARS care a creat panică la nivel mondial a fost reprezentată de uşurinţa transmiterii infecţiei în cadrul unităţilor sanitare şi de extinderea rapidă a epidemiei în afara Chinei.

La fel ca actuala epidemie, SARS a lovit puternic în economia mondială, cel mai mult având de suferit domeniul transporturilor și serviciile de turism. Epidemia a blocat călătoriile și a slăbit consumul, în special la Beijing, aceste efecte economice având implicații majore pentru regiunile de pe coasta de vest a SUA.

Epidemia SARS din 2003 a adus pierderi de peste 40 de miliarde de dolari economiei mondiale. De asemenea, epidemia a încetinit puternic economia chineză. După epidemia SARS, autoritățile chineze au adoptat o politică fiscală expansivă, inclusiv de reducere a impozitelor pentru a ajuta la revigorarea sectoarelor afectate.

Sindromul Respirator din Orientul Mijlociu (MERS)

La fel ca în cazul SARS și al crizei provocate de 2019-CoV, MERS a apărut inițial ca o epidemie cu specific regional. A apărut pentru prima oară în Arabia Saudită, în anul 2012, s-a răspândit însă cu repeziciune în Peninsulă Arabică și aproape în toate statele din Orientul Mijlociu. Cazuri umane au fost observate în Arabia Saudită, Qatar, Oman, Kuweit, Yemen, Iordania, precum și în diferite țări din Europa și Africa de Nord, la călătorii care se întorc din regiunile endemice.

Doar în 2012, au fost raportate aproape 1400 de cazuri cu sindrom respirator din Orientul Mijlociu în 26 de țări. Majoritatea cazurilor de MERS la om sunt atribuite transmiterii interumane. Cu toate acestea, cămila pare a fi o gazdă importantă a virusului Mers-CoV și o sursă animală a infecției la om. Spre deosebire de SARS și 2019-CoV, MERS este mai puțin contagios, în condițiile în care virusul nu pare a se propaga cu ușurință de la o persoană la alta.

Transmiterea are loc numai în caz de contact direct cu o persoană infectată. Acesta este motivul pentru care MERS s-a răspândit puternic la nivelul personalului medical, mai ales în unitățile în cazul în care asistența era acordată pacienților fără protecție specială. Până în prezent, bilanțul provocat de MERS se ridică la peste 2 000 de îmbolnăviri și 600 de decese. Prin urmare rata mortalității este de peste 30%.

EBOLA

Deși 2019-CoV este extrem de contagioasă, nu se poate compara cu criza pe care în urmă cu câțiva ani a fost declanșată de epidemia de Ebola. Comparativ cu 2019-CoV, SARS sau MERS, boala virală

Ebola este adesea fatală, rata de mortalitate ajungând în anumite situații la 90%. Originea virusului Ebola este reprezentată de Nzara (Sudan) și Yambuku (Republica Democrată Congo), unde în 1976 au apărut primele focare. De altfel, numele bolii este preluat de la denumirea unui râu, Yambuku fiind situat în apropiere de râul Ebola.

Cercetărorii au descoperit că liliecii frugivori din familia Pteropodidae sunt gazdele naturale ale virusului Ebola. Virusul Ebola este introdus în populația umană după un contact strâns cu sângele, secrețiile, organele sau fluidele biologice ale animalelor infectate: cimpanzei, gorile, lilieci frugivori, antilope de pădure duiker și porci spinoși. Apoi, boala se propagă în comunități prin transmitere interumană, ca urmare a contactului direct (piele lezată sau mucoase) cu sângele, organele, secrețiile sau lichidele biologice (urina, saliva etc.) ale persoanelor infectate sau prin contact indirect prin intermediul mediilor contaminate cu aceste lichide.

Virusul Ebola cauzează o boală acută, gravă, care este adesea fatală dacă nu este tratată. Cel mai grav focar este cel din 2014-2016 în Africa de Vest de la descoperirea virusului pentru prima dată în 1976. Focarul a început în Guineea și apoi s-a mutat peste granițele terestre către Sierra Leone și Liberia. Actualul focar 2018-2019 în estul Republicii Democrate Congo este extrem de complex, lipsa de siguranță și nivelul ridicat de criminalitate afectând în mod negativ activitățile de contracarare a bolii de către sănătatea publică.

Ritualurile funerare în care rudele și prietenii celor decedați se află în contact direct cu corpul decedatului pot juca, de asemenea, un rol în transmiterea virusului Ebola. Perioada de incubație a bolii este în medie de 8 zile, cu extreme de 2-21 de zile. Debutul bolii este brusc, cu febră înaltă, frison, cefalee, mialgii, anorexie, asociată cu erupții cutanate (exantem). În următoarele 2-3 zile se adaugă greață, vome, diaree, faringită și fenomene hemoragice: hematemeză, melenă, echimoze și peteșii. Sunt afectate funcțiile renale și hepatice. Apar și tulburări nervoase, prostrație, anxietate, confuzie, pierderi de memorie, instabilitate. Moartea poate surveni la 6-9 zile de la debut, prin șoc, hipovolemie și hemoragii extinse generalizate.

Doar în câteva luni, din 2014, până la data de 1 februarie 2015 s-au înregistrat 22.495 cazuri de îmbolnăviri, din care 8.981 au fost decese, înregistrate în Africa de Vest.