CJUE spune „STOP” pretențiilor financiare ale judecătorilor români. Munca suplimentară nu se recompensează cu bani în plus

CJUE, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, dă peste cap planurile financiare ale judecătorilor români. Decizia vizează compensațiile financiare pe care le pretind judecătorii pentru munca suplimentară.

CJUE dă peste cap planurile magistraților

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o decizie care dă peste cap planurile financiare ale judecătorilor români. Aceștia pretind bani în plus pentru preluarea sarcinilor suplimentare. Hotărârea CJUE stabilește că pentru munca suplimentară, autoritățile pot decide ca magistrații să fie compensați cu timp liber. Decizia a fost pronunțată joi, 13 noiembrie.

„[U]n judecător care îndeplineşte sarcini aferente unui post vacant în cadrul instanţei în care îşi desfăşoară activitatea, în plus faţă de cele aferente postului în care a fost numit, nu are dreptul la o compensație în mod necesar financiară”, a stabilit CJUE în decizie.

Instanța europeană subliniază că principiul independenței judecătorilor nu are de suferit în cazul în care compensația se acordă sub formă de timp liber. Independența justiției, arată CJUE, nu este încălcată în cazul unei reglementări naționale care prevede acordarea de timp liber în compensare pentru munca suplimentară. De altfel, compensarea cu timp liber este obligatorie în toate instituțiile publice.

Concluzionând Curtea de Justiție a UE confirmă că judecătorii nu pot solicita supliment financiar pentru orele lucrate în plus. Ei trebuie să se confomeze dacă legislația națională prevede deja compensarea prin timp liber.

Speța are la bază revendicările unui judecător din Galați

CJUE s-a pronunțat în această cauză pe fondul unui litigiu inițiat de un judecător din Galați. Un judecător de la Tribunalul Galați, angajat din 2017, a susținut că, începând cu 2019, și-a asumat sarcini aferente unor posturi vacante. În acest context, el a cerut să fie plătit în plus din salariile și indemnizațiile posturilor neocupate, pentru perioada 2019–2021 și pentru anii următori, până la ocuparea posturilor vacante.

Tribunalul București a respins acțiunea în ianuarie 2023. Instanța a motivat că orele suplimentare se compensează conform legislației românești doar prin timp liber corespunzător. Judecătorul a făcut apel la Curtea de Apel București, invocând că această formă de compensare este „doar teoretică” în raport cu volumul real de muncă. Curtea de Apel a sesizat CJUE pentru clarificarea compatibilității normelor românești cu dreptul Uniunii Europene.

Decizia venită de la Louxemburg nu implică, automat, și implementarea sa de către instanța românească. Este foarte posibil ca judecătorul gălățean să câștige procesul și să primească banii pe care i-a cerut. N-ar fi pentru prima oară când magistrații interpreteză legile în propriul interes și își acordă privilegii sau sporuri.

Ce spune CJUE pe acest subiect

Curtea de Justiție a UE a precizat că independența judecătorilor și protecția lor împotriva corupției sunt garantate prin nivelul adecvat al remunerației. CJUE a precizat că acest principiu nu este încălcat de reglementările ce limitează compensația muncii suplimentare la acordarea de timp liber. În plus, decizia stabilește două condiții pentru această formă de compensare:

• judecătorul trebuie să poată valorifica efectiv timpul liber;
• remunerația sa generală nu trebuie afectată în raport cu funcțiile exercitate, pentru a nu ridica îndoieli asupra independenței și imparțialității justiției.

Decizia vine într-un moment delicat pentru conducerea Înaltei Curți de Casație. Președinta instituției, Lia Savonea, a prezentat un „Acord pentru Justiție și stabilitate instituțională” în care a propus noi privilegii pentru judecători. În cazul magistraților cu un volum de activitate mai mare, ea a cerut să fie compensați suplimentar din economiile realizate prin neocuparea unor posturi.

Documentul a fost analizat la ședința de mediere de la Cotroceni cu liderii coaliției. Acesta nu a fost văzut cu ochi buni dat fiind privilegiile uriașe pe care le au magistrații. Deși acordul cerea respectarea deciziilor judecătorești, ale CCR și recomandările CE, lipsea mențiunea privind respectarea hotărârilor CJUE. Or, magistrații români ignoră, pur și simplu, aceste decizii atunci când nu le convin.