Corina Untilă, eroină a Revoluției de la Timișoara a fost înmormântată. „În 2015 i-au luat indemnizația de invaliditate. Au chemat-o la București, s-au uitat la rana ei și i-au spus: S-a vindecat frumos”

Corina Untilă, fosta președintă a Asociației 17 Decembrie 1989 Timișoara, victimă a Revoluției din Decembrie 1989, a fost îngropată marți după ce în seara de 17 noiembrie, a murit la vârsta de 49 ani, după o lungă suferinţă provocată de un cancer.

În 17 decembrie 1989, la vârsta de 18 ani, Corina Untilă – încă elevă la Liceul „C.D. Loga”, din Timişoara – a fost împușcată pe când se afla în coloana de manifestanți care se îndrepta spre Podul Decebal din Timișoara. În urmă împușcării a rămas cu o bucată de plămân și o bucată de ficat lipsă.

Corina Untilă s-a născut în 10 august 1971 la Timișoara. În urma ei a rămas un fiu, David, născut în 2007. În ultimul timp Corina Untilă era bolnavă de cancer și stătea la pat, după ce a refuzat ședințele de chimioterapie.

Despre moartea Corinei Untilă a scris și istoricul Mădălin Hodor care a amintit sacrificiul pe care aceasta l-a făcut în timpul Revoluției.

„Corina Untila avea 18 ani in decembrie 1989 si a fost împușcata de militarii care blocau podul Decebal. Plecase de acasă pe 16. Tatăl a încercat să o oprească asa cum au facut multi părinți atunci. Dar era tânără. Si atunci, în decembrie, pe tineri ca ea nu mai aveai cum sa-i opresti. A fost Revoluția lor. A plecat.

A scăpat in noaptea de 16/17 cand au inceput arestările. S-a ascuns într-o scara de bloc de milițienii, securistii si militarii care începuseră să ia de pe strada de-a valma pe toți cei pe care puneau mana. Ii băteau cu sălbăticie și îi aruncau în dubele și mașinile inspectoratului MI (Daciile albe si Aro din care ulterior au și tras). Ea s-a ascuns și a scăpat.

S-a întors acasă, s-a spălat și a iesit din nou. A plecat impreuna cu alti timișoreni sa cheme studenții din cămine. Auziseră ca o parte din arestați erau la sediul Militiei și dacă ieseau și studenții ar fi putut să meargă în coloana și să le ceară eliberarea. Au iesit puțini. Erau în vacanță iar cei dinăuntru fuseseră încuiati în cămine. Au iesit câțiva.

S-au pornit și au ajuns la podul Decebal. Dar era blocat de militari și Tab -uri. Au fost somați să se oprească și să plece. Au strigat: „Noi suntem poporul! Pe cine apărați?”. Tânărul care o ținea de braț a avut o presimțire sumbră

„Sa plecam ăștia o sa tragă!”. Si au inceput sa tragă. Corina a avut noroc. A tras-o cineva in jos si glonțul a lovit-o în abdomen. I-a rupt o coasta și i-a perforat plamanul. Au urcat-o plina de sânge într-o mașină printre gloanțe și cadavre. S-a recuperat foarte greu. În primele luni din 1990 cand toata lumea se bucura, Corina statea in pat”, a scris istoricul Mădălin Hodor.

Acesta a amintit și rolul important pe care Corina Untilă l-a jucat după anul 1990 când a condus o asociație a revolutionarilor timișoreni.

Potrivit lui Mădălin Hodor, în anul 2015 Corina Untilă a pierdut indemnizația de invaliditate după ce Guvernul Ponta a schimbat legislația în domeniu.

„Apoi in 2015 i-au luat indemnizația de invaliditate. Au chemat-o la București, s-au uitat la rana ei și i-au spus: „S-a vindecat frumos”. Ponta a schimbat legea. Nu se mai încadra.

Se încadrau alții. Alții care au facut Revoluția la televizor sau care nu au facut-o deloc. Sau chiar au tras împotriva celor care au facut-o. Cei care rad cinic cand aud pe cineva vorbind despre Revoluție, idealuri și sacrificiu. Ei au meritat, Corina nu. Ei merita in continuare. Corina nu. Pe ei o sa ii vedem peste cateva săptămâni la televizor, la conferințe și la depuneri de coroane”, a mai precizat Mădălin Hodor.