Jurnalismul românesc este în cădere liberă. Deprofesionalizarea presei este o realitate cruntă, iar acest lucru se vede cel mai bine în articolele care apar în mediul online, dar și pe print Accentul este pun pe cantitate și nu pe calitate.
Acest lucru este foarte bine exemplificat de unul dintre viralele începutului de an pe Facebook, “un anunț al unui angajator de presă online care oferea 20 de bani pe articol. Potrivit ofertei, la 500 de articole publicate, un ziarist harnic poate ajunge să câștige chiar 100 de lei pe lună”, spune jurnalistul Florin Negruțiu.
Cum ar putea un jurnalist care se documentează și merge să intervieveze mai multe persoane să scrie 500 de articole într-o lună? Iar pentru acest lucru ar primi doar 100 de lei.
Metoda copy-paste este la mare căutare, scrie Negruțiu într-un articol publicat pe platform republica.ro.
“Redacțiile online s-au transformat astfel în ultimii ani în fabrici chinezești, în care nu se mai scriu anchete și reportaje, ci se produc itemi pe cap de om, prin procedeul pe care îl indică și angajatorul de la Radio Stil: copy-paste. După cum spune, de altfel foarte cinstit, oferta de angajare, ziaristului nu-i trebuie „pregătire profesională” sau „orientare editorială”, cât timp e capabil să opereze cu cele două funcții de bază ale meseriei: CTRL-C/CTRL-V”, susține Negruțiu.
Publicitarii nu au nici ei de câștigat de pe urma publicării numeroase articole de proastă calitate de către sutele de site-uri apărute în ultimii ani.
“Publicitarii s-au bucurat când presa online le-a livrat milioane de clienți unici, calculând simplist că asta echivalează cu milioane de clienți reali. Apoi s-au întrebat dacă acele milioane de unici sunt cititori mulțumiți, dispuși să le cumpere produsul, sau cititori volatili, stresați și nervoși, simple cifre obținute prin metode de agregare, cross-promo, clickbait, SEO agresiv și toate celelalte inginerii ale onlineului. Acești cititori plimbați dintr-un site într-altul își instalează mai degrabă un ad-block decât să-ți mai vadă reclama invazivă amplasată într-un conținut la fel de invaziv și de deranjant”, explică jurnalistul.
Astfel, cumpărătorii de publicitate au început să se uite la calitatea conținutului, la demografice, la interesele cititorului, la timpul petrecut pe site.
Și totuși, presa de calitate nu se poate face cu 20 de bani/articol, concluzionează jurnalistul: “Cine nu înțelege că un produs de calitate nu se face cu 20 de bani va perpetua cu bună știință această morișcă a irelevanței, din care toată lumea are de pierdut. Nu spun să cumperi volume mici de trafic la prețuri mari, ci volume reale, la prețuri realiste, care să reflecte costul de producție.”