Dictatorul Nicolae Ceaușescu revine în forță. Românii, tot mai nostalgici după „Epoca de Aur” (Sondaj)

Tot mai mulți români, dezamăgiți de actuala clasă politică au ajuns să regrete vremurile în care România era o dictatură comunistă, în care cuvântul de ordine era sărăcia și represiunea. Cercetările sociologice arată că oamenii au ajuns să-l aprecieze pe dictatorul Nicolae Ceaușescu.

Un sondaj INSCOP arată că aproape două treimi din participanți sunt de părere că Nicolae Ceauşescu a fost un lider bun pentru România. Nostalgicii par să fi uitat lipsurile de tot felul cu care se confruntau în perioada comunistă. Iar când li se amintește, replica vine prin comparație cu actuala perioadă: „Dar acum parcă este mai bine…”

Cercetarea sociologică a fost realizată de INSCOP Research în parteneriat cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Comunist (IICCMER). Astfel, la întrebarea „Din câte cunoaşteţi sau aţi auzit, Nicolae Ceauşescu a fost un lider bun sau un lider rău pentru România”, 66,2% dintre cei chestionaţi au declarat că dictatorul comunist a fost un lider bun. Doar 24,1%, mai puțin de un sfert sunt de părere că a fost un lider rău, în vreme ce 7,8% nu ştiu. Dintre cei chestionați 2% au refuzat să răspundă.

Datele cercetării intitulată „Percepţia populaţiei cu privire la COMUNISM. Reperele nostalgiei” au fost culese în luna iulie 2025, pe un eşantion de 1500 de respondenţi,. Sondajul are o eroare de +/-2.5%.

Studiul va fi prezentat integral cu analize detaliate, în cadrul unui eveniment organizat de IICCMER, marți, 22 iulie, începând cu ora 10.00.

Remus Ștefureac, despre concluziile cercetării

Directorul INSCOP, Remus Ștefureac pune aceste rezultate pe seama percepție pe care a căpătat-o populația din România cu privire la regimul comunist. Datele, arată el, indică o nostalgie colectivă față de perioada dinainte de 1989, iar acest lucru poate afecta stabilitatea sistemului democratic.

„Rezultatele cercetării indică o prăpastie imensă între realitate şi percepţia populaţiei României cu privire la regimul comunist, creionând tabloul unei societăţi aproape complet fragilizată în faţa războiului informaţional / hibrid / cognitiv care face deja ravagii în casa noastră. Datele pe care le vom prezenta mâine sunt, pe alocuri, halucinante. Ele dezvăluie fundamentele unei nostalgii colective care poate afecta serios stabilitatea regimului democratic (dacă nu a afectat-o deja) prin alimentarea unor repere valorice denaturate cu mituri construite prin informaţii trunchiate sau minciuni grosolane.

Minciuni exacerbate de peste un deceniu prin intermendiul unui complex de agresiuni hibride propagate de factori interni sau de entitaţi ostile externe cu scopul de a provoca fracturi sociale majore, polarizare totală, neîncredere endemică şi nesiguranţă cronică în societatea românească”, a declarat Remus Ştefureac.

Oamenii privesc spre trecut, speriați de viitor

Directorul INSCOP admite că nostalgia pentru perioada comunistă ține și de un fenomen natural, firesc. Nostalgicii regretă tinereţea pierdută sau sunt afectați de starea de incertitudine din prezent. Multe grupuri vulnerabile simt că viața lor a fost dată peste cap după 1989 și cu toate că au trecut peste 35 de ani, lucrurile nu par să se așeze. România se confruntă cu tot felul de incertitudini și crize care provoacă anxietate și îngrijorare în societate.

„De neimaginat este însă intensitatea acestui sentiment de nostalegie astăzi, la 35 de ani după căderea comunismului! Cu toate eşecurile prezentului, cu toate nemulţumirile sociale, economice ale unei părţi a populaţiei care amplifică regretul după comunism, procentele CATASTROFICE ale populaţiei care mitologizează viaţa în comunism nu sunt doar rezultatul unui fenomen natural!

Ele sunt o consecinţă directă a războiului informaţional în care ne aflăm, a cel puţin 10 ani de măsuri active serioase coordonate în mod direct de de o putere ostilă, valuri de dezinformări, minciuni şi manipulări groteşti propagate pe toate canalele de multiplicare a informaţiei, dar cu precădere pe reţelele sociale. O campanie de destabilizare şi vulnerabilizare socială care nu a fost combătută nici de stat şi nici de societate, nici dinspre sfera publică şi nici dinspre cea non-publică”, a remarcat Ştefureac.

El subliniază că cercetarea sociologică indică o nevoie acută de politici publice care să abordeze nemulţumirile structurale actuale (sărăcie, inegalităţi, corupţie) şi carenţele informaţionale şi educaţionale tot actuale (cunoaşterea istoriei reale, fundamente minimale de cultură generală etc.).