EXCLUSIV // România, la 161 de ani de la Unirea Principatelor. Colecții fabuloase expuse la Muzeul Național de Istorie, care arată inteligența politică a lui Cuza și „năzuința acestui popor pentru independență” (VIDEO)

EXCLUSIV // România sărbătorește, vineri, 161 de la Unirea Principatelor Române, una dintre pietrele de temelie a ceea ce avea să devină, în 1918, statul unitar național România. În acest context, Muzeul Național de Istorie n-a ratat ocazia și a expus două colecții inestimabile din mandatul lui Alexandru Ioan Cuza, figura emblematică a Micii Uniri. B1.RO a mers la fața locului să vadă despre ce e vorba și a consultat un specialist, care a explicat, pe scurt, cum s-a realizat efectiv evenimentul pe care îl celebrăm astăzi.

„Convenția de la Paris nu specifica faptul că aceeași persoană ar putea fi aleasă în ambele Principate, astfel că autoritățile de la acel timp au reușit într-un fel să speculeze această ambiguitate și l-au ales pe A.I. Cuza în ambele Principate. Noi am respectat ceea ce convenția de la Paris ne cerea. Au fost două principate separate, cu instituții separate. Singura instituție în comun era instituția domnitorului cu A.I. Cuza. Era doar o uniune personală, care în momentul abdicării lui Cuza putea să se destrame, dar locotenența domnească a ținut totul legat. Într-un fel era doar o încercare de a-i arăta Imperiului Otoman că Principatele își doresc independența”, a spus muzeograful consultat de B1.RO.

Prima colecție este dedicată timbrelor cu efigia lui A.I Cuza, a căror emitere a fost „un prim pas în obținerea independenței”. Domnitorul lua această decizie în condițiile în care dorea să consolideze parcursul Principatelor spre ieșirea de sub suzeranitatea otomană și să transforme uniunea domnească dintre Țara Românească și Moldova într-una politică propriu-zisă. Concret, muzeograful a subliniat că, în perioada imediat următoare Micii Uniri, Principatele aveau instituții separate, cu o singură excepție – instituția domnitorului.

O altă măsură din același repertoriu a fost introducerea monedelor naționale proprii, „la fel, într-o încercare de a consolida uniunea politică și personală pe care o realizase A.I. Cuza”, spune muzeograful.

„Ele, nefiind puse în circulație, probabil că nu putem spune exact ce se putea cumpăra. Ele au fost, totuși, păstrate, pentru că au o valoare documentară și istorică inestimabilă. Vorbesc despre năzuința acestui popor pentru independență”, a mai adăugat muzegoraful.

El a mai explicat că, „la acel moment, circulau oricum pe teritoriul Principatelor Unite diferte alte moende din țările dimprejur”.

„Doar că, căutând să ne obținem independența, era absolut necesar să avem o monedă proprie, să ne batem propria monedă pentru a arăta clar că suntem independenți, că am reușit să ieșim de sub suzeranitatea Imperiului Otoman, (…) dar vom reuși să avem prima monedă abia după venirea lui Carol I, în 1866”, a mai spus acesta.