Francisc Doboș: Ca preot, nu am fibră optică directă cu Dumnezeu / Nu le putem lăsa responsabilitatea copiilor, nepoților. Ceea ce nu facem noi vor găsi ei mult mai greu de făcut

Nu le putem lăsa responsabilitatea copiilor, nepoților, celor care vor veni, ceea ce nu facem noi vor găsi ei mult mai greu de făcut, a declarat Francisc Doboș, purtătorul de cuvânt al Arhidiecezei Romano-Catolice.

”Sunt vremurile noastre. Celelalte erau vremurile părinților, bunicilor noștri. Noi suntem responsabili de prezent. Nu înseamnă că sunt vremuri mai rele sau mai bune. Dar sunt ale noastre. Nu le putem lăsa responsabilitatea copiilor, nepoților, celor care vor veni. Ceea ce nu facem noi vor găsi ei mult mai greu de făcut. Într-o lume atât de ideologizată, avem nevoie de Dumnezeu. Am văzut că noi înșine nu putem fi Dumnezeu”, a spus Doboș, pentru Libertatea.

Întrebat cum judecă biserica abuzurile de substanțe, Doboș a răspuns: ”Când abuzăm, căutăm infinitul, căutăm cerul. Asta ce înseamnă, pentru Biserică? Să nu îl folosesc pe Dumnezeu ca pe un bici, ci ca pe o mângâiere. De fapt, nu-l folosesc, pentru că El se întrupează în mine și din modalitățile mele de a relaționa cu oamenii, oamenii vor realiza că este ceva acolo. Atunci când găsești persoane autentice, oamenii aceia, sunt ca și cum ar fi atins, ar fi pus mâna pe Dumnezeu. Oamenii nu vor doar o biserică moralizatoare, care să mă tragă de ureche că nu am făcut bine. Oamenii simt când fac să crească în interiorul lor acel copac al vieții, al prezenței lui Dumnezeu. E mult mai greu, nu ai roade imediate, dar e decisiv. Iar tinerii simt lucrul acesta”.

”Nu am fibră optică directă cu Dumnezeu. Ce vreau să spun prin asta? Că de fapt prin gura mamei mele, care m-a învățat primele rugăciuni și m-a dus la biserică, s-au arătat calea și îngerul pe care Dumnezeu le-a pus lângă mine, îngerul de carne. Nu trebuie să facem altceva decât să deschidem ochii. Să recunoaștem cum lucrează Dumnezeu. Unde sunt aripile invizibile ale îngerilor de carne din jurul nostru”, a mai spus preotul Francisc Doboș, pentru Libertatea.