Ion Cristoiu: Când nu se ocupă cu arestări, procurorii DNA se ocupă cu scrisul în vederea publicării. Ah, de ce nu m-am făcut procuror DNA?!

Chiar dacă nu în fiecare zi avem parte de vreo arestare din partea DNA, acest lucru nu înseamnă că procurorii DNA își opresc activitatea, Jurnalistul Ion Cristoiu, într-un articol pe blogul personal susține că atunci când nu se ocupă cu arestări, procurorii acticorupție se ocupă cu scrisul în vederea publicării.

„Bag seamă că procurorii DNA au ambiții gazetărești. Cînd nu arestează pe cei care îndrăznesc să nu repete zilnic Codruța Kovesi trebuie să candideze la Președinția României, după cum văd că sună ordinul pe unitate, procurorii DNA se ocupă cu scrisul în vederea publicării. Rechizitoriile lor agramate, compuse cu cotul, sunt publicate pe toate site-urile, în toate ziarele și la toate televiziunile”, scrie jurnalistul.

Ion Cristoiu mai face un bilanț al activității sale gazetărești din care reiese că timp de vreo 20 de ani jurnalistul a scris zilnic articole. Din acest punct de vedere acesta susține că este “cel mai înjurat om din România postacilor de partid”.

„Din cei 25 de ani de activitate publicistică, punînd cap la cap, cred că sunt vreo 20 în care am scris zilnic. Am făcut acest bilanț nu pentru a semnala cît de mult muncesc eu (în definitiv și boul muncește, asta nu înseamnă că lumea n-are o părere mai bună despre lebădă, care nu muncește, ci plutește toată ziua), ci pentru a mărturisi că în ultimii ani, din cauza acestui scris zilnic, sunt omul cel mai înjurat din România postacilor de partid. Din două sute de postări la un text publicat în Evenimentul zilei, 195 sunt înjurături. Lectura lor e una dintre marile mele plăceri zilnice. Tresar neliniștit doar cînd întîlnesc o postare pozitivă sau doar neutră. Mă întreb, speriat, unde am greșit de mă laudă cineva. Mă liniștesc însă repede: respectiva postare a nimerit din greșeală acolo”, mai notează Cristoiu.

“Ah, de ce nu m-am făcut procuror DNA?! Aș fi fost publicat de toată presa românească, textele mele, numite rechizitorii, în realitate proză filosofică, n-ar fi fost înjurate de nimeni, ba mai mult ar fi fost lăudate de Dan Tapalagă Însuși și de Ioana Ene Dogioiu Însăși, ceea ce pentru mine ar fi echivalat cu un loc în Istoria literaturii lui George Călinescu, deși nu mă născusem cînd marele critic o publicase”, subliniază jurnalistul.