Proiectul de concesiune pentru autostrada Comarnic – Braşov rămâne în aer. Ministrul Transporturilor Ioan Rus a amânat luarea unei decizii finale, prin care să fie tranşată problema concesiunii şi anunţă că va continua discuţiile pe acest subiect până în luna aprilie. Ministerul Transporturilor avea ca termen 15 februarie, să anunţe dacă va continua proiectul sau va renunţa la concesiunea cu consorţiul câştigător Vinci-Aktor-Strabag.
În acest context, Moise Guran compară această autostradă “nenăscută” cu o fantomă care ne bântuie de mai bine de 10 ani și care ”se încăpățânează să moară”.
”Încă din momentul în care Ioan Rus a anunţat că Autostrada Comarnic-Braşov va costa 8 miliarde de euro, era clar faptul că actualul ministru al Transporturilor nu are cum şi nici nu are de ce să vrea să facă acest proiect. Nu la asemenea costuri. Bănuiam, cu toţii, că va veni ziua în care va anunţa, pur şi simplu, renunţarea… Această zi ar fi trebuit să fie duminică, dar ministrul Transporturilor a preferat să mai amâne o decizie certă, din raţiuni lesne de înţeles…(…) Comarnic-Braşov este o autostradă nenăscută, care ne bântuie de mai bine de zece ani, dar care se încăpăţânează să nu moară.”, scrie jurnalistul pe biziday.ro.
În februarie 2013, cu puțin timp înainte de deschiderea ofertelor de concesiune, premierul Victor Ponta a ținut să iasă la televizor și să anunțe că acest proiect devine un punct central al promisiunilor sale electorale și că, dacă până în anul 2016 nu va fi gata, el nu va mai candida la alegerile parlamentare.
„Daca autostrada Comarnic-Brasov nu este gata până în 2016, nu mai candidez. Am un fix cu Comarnic-Brașov și cu Pitești-Craiova”, spunea Victor Ponta.
”Ei bine, n-aş da atâţia bani pe cariera lui Ponta… Autostrada poate fi făcută cu bani de la buget, la costuri mult mai mici, cam un miliard de euro, sau ar putea fi înlocuită cu câteva centuri ocolitoare ale staţiunilor de pe Valea Prahovei, cu numai jumătate de miliard de euro. Soluţii se găsesc, chiar dacă alte soluţii decât aiurelile negociate de Şova în ultimii doi ani, aiureli care ar urma să fie plătite şi de noi, şi de copiii, dar şi de nepoţii noştri.”, mai scrie jurnalistul.
“E o spaimă de DNA prin instituţiile publice, încât nu mai vrea nimeni să facă achiziţii că, na!, ce să vezi, nimeni nu ştie cum se fac astea fără şpăgi, iar cu şpăgi le este frică să mai facă.
Păi dacă lucrurile stau aşa, dacă statul nu e în stare să facă investiţii, ar putea cel puţin să scadă impozitele şi să lase în sarcina mediului privat treaba cu investiţiile în economie. Culmea unui guvern socialist ar fi, desigur, să facă un stat minimal, dar în privinţa vredniciei guvernul ţării noastre e oricum minimal.”, afirmă Moise Guran.