În noaptea de 5 spre 6 decembrie se spune că Moș Nicolae vine la geamuri și vede copiii care dorm și sunt cuminti, lăsându-le în ghete dulciuri și alte daruri, însă tot el este acela care-i pedepsește pe cei leneși și neascultători.
În dimineața de Sântul Nicolae, copiii cuminți găsesc daruri în ghetuțe, un obicei vechi, nu numai la români, de a face cadouri în această zi.
Spre deosebire de Moș Crăciun, Moș Nicolae nu se arată niciodată. De altfel, povestea darurilor împărțite pe furiș începe din vechime.
Se spune că însuși Sfintul Nicolae a ajutat trei sarmane fete din orașul său, aducându-le dar de zestre, noaptea, fără a fi văzut. Casa în care trăiau cele trei surori era mai mult decât săracă. Tatăl lor plănuia să-și vândă fetele, crezând că astfel se va chivernisi. Plânsetele și rugămințile fiicelor sale nu l-au înduplecat pe batrânul cu suflet negru. Sfântul Nicolae a aflat despre nenorocirea ce se petrecea nu departe de locuința sa, iar noaptea, pe furiș, el a aruncat o pungă plină cu galbeni în camera fetei celei mai mari. Astfel ea a reușit să se mărite curând. La fel a facut Moșul și in următorii doi ani, iar sora cea mijlocie și apoi cea mică au reușit să se așeze la casele lor.
De atunci și până în zilele noastre, în fiecare noapte a Sfântului Nicolae, cei dragi nouă, și în special copiii, primesc daruri de la Moșul care nu li se arată niciodată.
În tradiţiile româneşti, Sfântul Nicolae apare pe un cal alb, (aluzie la zăpada care cade în luna decembrie), păzeşte soarele, care încearcă să se refugieze pe lângă el spre tărâmurile de miazănoapte pentru a lăsa lumea fără lumină şi căldură; este iscoadă a diavolului; stăpâneşte apele, fiind patron al corăbierilor pe care îi scapă de la înec; apără soldaţii în război, motiv pentru care aceştia îl invocă în timpul luptelor; ajută văduvele, orfanii şi fetele sărace care vor să se mărite.