Reacție după întâlnirea lui Iohannis cu membrii Consiliului Național al Rectorilor: Teoria ca teoria, practica ne omoară! Așteptăm propuneri în educație. Că programe electorale, am tot citit

Întâlnirea de la Cotroceni a lui Klaus Iohannis cu reprezentanții Consiliului Național al Rectorilor (CNR) a stârnit critici dure din partea societății.

La finalul întrevederii, Administrația Prezidențială a emis un comunicat în care afirma că ”Participanții la întâlnirea cu șeful statului au subliniat rolul universităților în dezvoltarea României, necesitatea întăririi autonomiei universitare și nevoia unei legi a educației care să întrunească un consens politic și social cât mai larg”.

În acest context, un tânăr, semnat Adrian, afirmă, într-un comentariu pe site-ul România Curată, că în cadrul întâlnirii dintre președintele Iohannis și reprezentanții CNR s-a discutat ambiguu, nerezolvându-se problemele sistemului educațional românesc, atât de grav lovit de schimările zecilor de miniștri care s-au perindat prin fruntea învățământului din țara noastră.

“Autonomia mediocrilor… Ura! Au rezolvat-o. De râsul lumii. Cred că cineva/undeva în țara asta realizează că în subconștientul public, universitățile noastre au ajuns să se bazeze pe niște paradigme pe care mai mult ca sigur că le-ați întâlnit chiar și doar cu titlu anecdotic. Iată câteva:

1.    CĂRȚILE DIN CĂRȚI SE SCRIU – vezi cazul Ponta & co. De aici și disprețul pentru carte atât al celor ce scriu cărți (unii au ajuns să scrie orice numai să bifeze în raportări) cât și al celor care ar trebui să le citească (avem absolvenți care n-au citit o carte cap-coadă). Parvenitismul ultimelor decenii, mă refer la ultimele șapte (acuși facem un secol de impostură), a eliminat complet zicala “cine are carte, are parte”.

2.    TEORIA CA TEORIA, PRACTICA NE OMOARĂ – din păcate nu se conștientizează faptul că practica ne omoară pentru că “nu știm” suficientă teorie. Pentru publicul autohton nu teoria lui Newton a dus omul pe lună, ci concurența sovieto-americană în cucerirea spațiului cosmic. Așa că nimeni nu mai cercetează nimic fundamental. Există chiar un dispreț pentru acest domeniu, e bine-cunoscută o altă zicală “hârtia suportă orice”.

3.    MESERIA SE FURĂ, NU SE ÎNVAȚĂ – și uite așa toți fură… meserie mai puțin. Pleci cu mașina din service și ajungi acasă să mai strângi tu niște șuruburi sau să completezi lichidul de răcire etc. Studenții inventează metode din ce în ce mai elaborate de a copia, profesorii inventează metode din ce în ce mai rafinate de a plagia.

4.    CINE ȘTIE FACE. CINE NU ȘTIE, ÎNVAȚĂ PE ALȚII. CINE NU ȘTIE NICI SĂ ÎNVEȚE PE ALȚII, CONDUCE – din păcate criteriul exemplului personal a dispărut cu desăvârșire în această democrație originală în care ne bălăcim de atâția ani. Cei de la catedră și-au pierdut până și respectul de sine, nu mai vorbim de respectul comunității.

5.    NU CONTEAZĂ, BANI SĂ IASĂ – cum necum, unii s-au ajuns, și pentru că nu știau să facă altceva, au trecut frumos de la tocat frunza la câini la tocat bani europeni cu câștig nul în impact internațional sau vizibilitate științifică, și uite așa ajungem la cei 5% care contează și la restul, cei reprezentați de sindicate și de consiliul rectorilor (minunată convergență de interese).

Cred că lista ar putea fi continuată, eu mă opresc aici. Toți cei care citiți acest mesaj, meditați sincer asupra celor de mai sus, și completați-o sau modificați-o. Poate că pornind de la o astfel de listă, ne putem propune ceva semnificativ în educatie. Că programe electorale, am tot citit…”, spune Adrian.