Securitatea nu moare NICIODATĂ! Familia unui cunoscut ziarist român, amenințată după începerea unei anchete jurnalistice

Securitatea e la fel de prezentă ca și înainte de ’89, în toate structurile statului. Pățania unui cunsocut ziarist de la noi confirmă că libertatea pe care credem că am câștigat-o la Revoluție este mai mult o iluzie. Ziaristul Patrick Andre de Hillerin povestește cum, în calitate de freelancer, a pornit o anchetă, în urmă cu circa 10 ani, despre banii Securității și ai PCR. A vrut să le ia urma și să vadă în conturile cui au ajuns.

Trei săptămâni a avut pace. Apoi au început clasicele telefoane în miez de noapte. Până într-o zi, când, în amiaza mare, a voce de la capătul celălalt al firului i-a recomandat să iasă la usă pentru că are un coplet.

Patrick a mers, a luat plicul, l-a deschis și a rămas fără cuvinte. Erau mai multe fotografii cu copilul său, aflat în altă țară, la 1400 de kilometri distanță.

„Și asta a fost. A mai sunat telefonul, la două minute după ce am luat plicul. A sunat și la capătul celălalt nu era nici o voce. Vocea a fost a mea și a zis, gâtuită, că am înțeles și că nu mai fac. Mă opresc, nu merg mai departe. Doar să-mi lase copilul în pace.

Râs mai cinic-satisfăcut nu îmi amintesc să fi auzit vreodată. Și asta a fost tot”, își amintește ziaristul, potrivit Cațavencii.

“Securitatea există și dă din picioare. N-a murit și nici nu va muri vreodată. Unii dintre noi, ziariștii de după 1990, am avut, în diverse momente, șansa să ne vedem dosarele. Nu alea de la Securitate, ci alea făcute de SRI, după 1990.

Sunt triste. Pentru că par și chiar sunt scrise de cretini. Care confundă nume, date, adrese. Cretini din ăia grași și bine plătiți.

CNSAS, din păcate, nu ne poate oferi acces real la dosarele zilelor noastre. Deși ele există. poate copiii noștri vor putea să le vadă, cândva. Dacă noi suntem cuminți și nu-i mai expunem, probabil”, conchide Patrick Andre de Hillerin.