Sultănoiu: Canicula face ravagii – înmoaie inimile mai iute decât înmoaie asfaltul. După Romeo şi Julieta, după Tristan şi Isolda, încă un cuplu a intrat, distrus, în istorie: Victor Viorel şi Liviu

Liviu Dragnea, care se declară „un provincial sentimental”, scrie că Victor Ponta, „nepreţuitul său prieten”, a început să dea semne de răceală, de când s-a politica a adunat nori grei deasupra sa, preşedintele interimar al PSD explicând că e vina sa, deoarece, fiind cu 10 ani mai mare, ar fi trebui să înţeleagă mai repede acest lucru.

„Sunt un provincial sentimental, cu păcatele şi cu limitele lui, iar prietenia e o limită pe care m-am străduit mereu să n-o încalc. (…) Am puțini prieteni la care țin cu adevarat, iar Victor e unul dintre acești puțini.”, spune liderul PSD, în postarea de pe pagina sa de Facebook. (Detalii AICI)

Canicula face ravagii: înmoaie inimile mai iute decât înmoaie asfaltul, constată jurnalistul Marian Sultănoiu.

„După Romeo şi Julieta, după Tristan şi Isolda, după Ahile şi Patrocle, încă un cuplu a intrat, distrus, în istorie: Victor Viorel şi Liviu. Tocurile amintirilor se înfig adânc în atrii şi ventricule, lăsând urme rotunde precum cele ale pungilor cu bule. “Plici!” – “Plici”, pliciuie înlăuntrul interimarului gândurile de prietenie non-facebook”, scrie jurnalistul într-un editorial pentru gândul.info.
“Dragnea lasă să se înțeleagă că că îl chinuie dorul de prieten, şi remuşcarea, odată trezit din crâncena luptă cu instabilitatea fronturilor atmosferice la vârful PSD. E remarcabil crescendoul dramatic în exprimarea prăbuşirii temperaturii celor doi”, mai scrie Sultănoiu.

De la remarca “… prietenul meu a început să dea semne de răceală”, la aceea în care arată că “… acest nepreţuit prieten al meu mi-a creat impresia că, dintr-o dată, ne-am răcit”, autorul dramoletei ne deschide, “involuntar-subliminal”, perspectiva către înţelesul faptelor – mai întâi s-a răcit Viorel; apoi, spre sfârşitul frazei, s-au răcit amândoi.

Liviu dragnea se „autoflagelează”, chinuit de propria-i vină, dezvoltând un tablou generos al vinilor prietenului său.

“E vina mea că acest lucru s-a întâmplat, fiindcă eu, fiind cu zece ani mai mare, ar fi trebuit să înţeleg mai repede decât am făcut-o. Am crezut că prietenii nu se lasă unul pe celălalt în nedumerire, că prietenii îşi telefonează oricât de grave ar fi împrejurările, că prietenii îşi cer unul altuia ajutorul la greu. Ei bine, fiindcă tânărul meu prieten a făcut câteva gesturi anapoda, pentru că a părăsit o vreme toate aceste reguli ale prieteniei, m-am grăbit să-i fac reproşuri în public. Aceste reproşuri erau izvorâte din îngrijorarea mea pentru situaţia partidului nostru, dar înţeleg acum că era mai bine să nu le fac”, scrie Dragnea pe pagina de socializare.

În sfârşit, ideea esenţială care se desprinde din “lucrarea” lui Liviu este nobilă şi înălţătoare.

“Prietenia mea pentru el este azi intactă. Îl asigur că, oricât de grea i-ar fi povara pe care a ales s-o poarte, eu o să-i stau mereu alături cu vorba şi cu fapta”.

„Ei bine, de când a > vorba asta, atât de frumos, nu-mi mai iese din cap figura autorului, stându-i alături lui Geoană, omul pe care l-a ajutat să ajungă >”, conchide Sultănoiu.