EXCLUSIV // Scandalul RAPORTĂRILOR FALSE la producția de porumb: “Semne de întrebare privind METODOLOGIA folosită” / “Creditorii externi pot contesta TOATE DATELE statistice furnizate de România” (FOTO)

EXCLUSIV // Când în 2002 era promovat de Ilie Sârbu, actualul socru al lui Victor Ponta, în funcția de secretar de stat în ministerul Agriculturii, puțină lume îi întrevedea lui Petre DAEA cariera politică fulminantă de acum, mai ales că jurnaliștii erau pur și simplu siderați de faptul că acesta abia lega câteva fraze. Dar forța lui, la acea vreme, ca și acum, nu stătea în abilitățile lingvistice, ci în sistemul de pile și relații, Daea fiind finul Danei și a lui Adrian Năstase, aflați atunci la apogeul carierei.

După ce s-a plimbat braț la braț cu Liviu Dragnea în toată perioada de campanile de la alegerile europarlamentare, Petre Daea pare acum ajuns în urmă de metehnele comunismului. Și asta pentru că se îngroașă șirul acuzațiilor în privința corectitudinii datelor raportate privind producțiile record la cereale.

Concret, Daea e suspectat de Comisia Europeană că ar fi declarat cu cel puțin 4 milioane de tone mai mult la producția de porumb pe 2018. Ministrul susține că nu e nimic adevărat în toată această poveste și, caz rar, s-a riscat și să ofere presei un amplu comunicat de presă în care se apără.

DATE PRIVIND PRODUCȚIA DE PORUMB A ROMÂNIEI ÎN 2018

– INS / Ministerul Agriculturii – 18.353.000 tone

– Departamentul pentru Agricultură al SUA (USDA) – 14.000.000 tone

– ONG-ul european COCERAL – 12.000.000 tone

– Prognozatorul francez Strategie Grains – 12.500.000 tone

Un comunicat, mai multe semne de întrebare

“Facem precizarea că, în solicitarea Comisiei Europene de revizuire a producției de porumb se făcea referire la anumite estimări, făcute în perioada de vegetație a culturii respective, nicidecum la recoltat.Așadar, producția anului 2018 raportatã este corectã, iar faptul cã România se aflã în rândul țãrilor mari producãtoare de porumb a fost certificat de instituții cu atribuții în acest domeniu”, se arată în cel mai recent comunicat al ministerului.

Dar, în același comunicat, se vorbește și de modul cum au fost obținute aceste date: “Toate informaţiile privind producţiile din România sunt raportate prin dări de seamă statistice, luate sub semnătură. Datele cuprinse în dările de seamă statistice sunt avizate la nivelul fiecărui județ de direcțiile teritoriale de statistică, acestea deținând si un centralizator pe județ și formularele care stau la baza centralizatorului pe unități/localități.”

Ei bine, de abia de aici încep să apară alte semne de întrebare. „Mi s-a părut de-a dreptul inexplicabil comunicatul ministerului în condițiile în care știm că, spre exemplu, în Statele Unite se colectează niște date pe de o parte satelitare, iar pe de altă parte există o procedură standard de mers în teren, pe când în România nu avem astfel de proceduri”, a declarat pentru B1.ro Emil Florian Dumitru, vicepreședintele Federației Pro Agro.

Foto: Compartimentul Statistică din cadrul Ministerului Agriculturii NU pare pregătit pentrui o astfel de situație

Subiectivismul Direcțiilor Agricole

“Stiam de secretomania asta cu privire la adresa Comisiei Europene către Mininisterul Agiculturii legat de supraevaluarea producțiilor agricole. În primul rând trebuie să avem o metodologie foarte bine pusă la punct de colectare a datelor, trebuie să avem câteva informații de ordin tehnic, de la date de la Institutul Național de Meteorologie legate de incidența la secetă, pentru că porumbul este foarte sensibil la secetă, și în România și în 2017 și în 2018 am avut secetă, trebuie să legăm cu informațiile de la Agenția Națională de Îmbunătățiri funciare cu privire la suprafețele irigate în care a fost cultivată cultura porumbului.

Direcțiile agricole nu au nici un fel de responsabilitate în colectarea acestor date, nu avem o eșantionare. Există un subiectivism. Acele 4 milioane de tone de la un preț de tranzacționare de 176-177 de dolari cât a fost anul trecut statistica ne spune că e 290 de dolari pe tonă, adică este de neacceptat. Dincolo de volumele umflate discutăm și de un preț umflat. Dar probabil că așa se corectează PIB-ul„, a mai spus Emil Florian Dumitru.

O ajustare negativă a cifrelor poate îndepărta creditorii externi

Legat de prețul porumbului, analiștii spun totuși că el nu este influențat de aceste raportări, cei care lucrează în domeniu apelând la ale surse de informare pentru a afla producția reală anuală. Analistul Gabriel Razi a explicat pentru B1.ro unde s-au făcut confuzii în explicațiile date de autorități.

„Valoarea de 18 milioane de tone raportată oficial pentru anul 2018 de Ministerul Agriculturii, arată ca fiind supraevaluată în comparație cu alte surse de date publice sau private cu cel puțin patru milioane de tone. Alte estimări arată și un ecart mai mare.

Foto: Datele INS, folosite de Ministerul Agriculturii pentru a raporta producțai de porumb

Dacă există interes pentru cercetarea datelor un pic mai în profunzime, se va vedea că această raportare a fost transformată în bani într-o valoare de 4,9 miliarde de euro. Dacă împărțim 4,9 miliarde de euro la 18,8 milioane de tone ne iese o valoare medie a prețului anual de 264 de euro. Acest preț nu a existat pe teritoriul României și nu este un preț viabil nici măcar pentru un importator care cumpără în portul lui în Orientul Îndepărtat, mă refer spre exemplu la Coreea de Sud, unul dintre cei mai mari importatori de porumb la nivelul global.

Există semne de întrebare majore referitoare la aceste cifre și oficialii români trebuie să vină cu lămuriri concrete pe cifre pentru a da din nou încredere piețelor. Suntem într-o poziție extrem, extrem de riscantă în acest moment în condițiile în care o ajustare negativă radicală a cifrelor poate îndepărta creditorii externi ai României de piața noastră, aceștia punând sub semnul întrebării toate seturile de date statistice pe care le furnizează România„, a declarat pentru B1.ro Gabriel Razi, unul dintre cei mai cunoscuți analiști independenți, Agrofinanciar.

Confuziile ministrului Daea

Explicațiile ministrului Daea privind autoconsumul, care ar justifica acea diferență de 4 milioane de tone, nu sunt justificate deoarece datele raportate nu țin cont de acest factor, mai spune analistul.

„Domnul Daea face niște confuzii, una este producția, una este autoconsumul. Într-o balanță de cerere și ofertă avem următoarele elemente, stocuri inițiale, import, producție, suma acestor trei elemente generează oferta. Export – consum, generează cererea, consumul fiind format din alte două elemente, consum tradițional care se referă la autoconsum și consum industrial. Este într-o mică confuzie în privința seturilor de date, în producție nu intră autoconsumul.

Sunt semne foarte mari de întrebare în privința metodologiei pe care ministerul agriculturii o folosește pentru a strânge bazele de date din teren. Din calculele noastre interne a reieșit că 60% din producția raportată este transmisă de către primării. În punctul de vedere al Ministerului Agriculturii nu se face nici un fel de referire în privința validării și verificării în teren a datelor.

Foto: Estimările americanilor privind producția de porumb a României

Nu există variații majore de la un an la altul în privința exportului, avem undeva la 14 milioane de tone anul trecut, iar din acestea a plecat cam tot același volum de marfă la export. Dacă volumul exportat nu a fost mult mai mare, domnul ministru trebuie să ne explice care sunt unitățile industriale care s-au construit în anul 2018 în România, astfel încât să nu avem stocuri de 4,5 milioane de tone în momentul acesta în piață. Stocuri care nu există în piață.

Mai e o problemă, România are 25 de milioane de tone capacitate de stocare, mai avem alte 5 produse: grâu, orz, foarea soarelui, rapiță, din păcate nu am avut rapiță anul acesta dar am avut anul trecut. Unde se putea stoca toată această marfă în condițiile în care estimăm 18,8 milioane de tone? Sunt neconcordanțe. Oficialitățile române sunt obligate în acest moment să lămurească„, a mai precizat Gabriel razi.

Ce spun cei de la Direcțiile Agricole

În schimb, Direcțiile agicole se apără și spun că nu au avut probleme în trecut cu aceste raportări.

“Toate societățile și toate primăriile transmit către noi acel formular AGRE 2A după care noi centralizăm producțiile si suprafețele. Primăriile au acel compartiment agricol care urmărește pe raza UAT-ului respectiv ceea ce se întâmplă cu producțiile și suprafețele. Eu vreau să vă spun că metoda este destul de eficientă, nu am avut până acum nici un fel de probleme legat de episodul acesta care s-a vehiculat în ultima perioadă in presă”, a declarat pentru B1.ro Ioan Anuța, director adjunct al Direcției Agicole Olt.

Care este metodologia folosită în SUA

Emil Florian Dumitru a publicat un model de metodologie privata de estimare a productivitatii in teren folosită în SUA. Aceasta e suprapusă pe prelucrarea imaginilor satelitare, ce sunt verificate periodic. Metodologia pare foarte îndepărtată de ceea ce se întâmplă în Direcțiile Agricole din România

– Se intregistreaza comuna si judetul

– Se intra in camp 35 de pasi si se incepe esantionarea

– Se masoara si se noteaza densitatea.

– Se masoara un lot de 9.1 metri (30 picioare) si se numara stiuletii pe doua randuri din lot. Se inregistreaza numarul.

– Se extrage stiuletele cu numarul 5, 8 si 11 de pe fiecare rand din lotul de esantionare

– Stiuletii sunt adusi la masina

– Se masoara lungimea stiuletilor, se face media si se inregistreaza

– Se numara randurile de boabe de pe fiecare stiulete, se face media si se inregistreaza