Nigel Farage s-a răzgândit subit. Nu-l va mai ajuta pe Boris Johnson la alegeri, ci pe oponentul lui. După care şi-a acuzat fostul aliat de corupţie

Nigel Farage, liderul Partidului Brexit, s-a răzgândit şi nu va mai susţine Partidul Conservator, condus de Boris Johnson, la alegerile parlamentare de pe 12 decembrie, relatează Reuters.

Iniţial, Nigel Farage spusese că partidul lui nu va încerca să ia niciunul dintre cele 317 locuri din parlament deţinute de Partidul Conservator. Acum s-a răzgândit, şi susţine că vrea să obţină suficient de multe locuri în parlament, încât să-l tragă pe Boris Johnson la răspundere.

În plus, a indicat faptul că nu va mai contesta locurile Partidului Laburist.

Alegerile parlamentare pentru 12 decembrie sunt decisive pentru soarata Brexitului şi ar putea fi ultima oportunitate pentru evitarea acestuia.

Pe de o parte, Partidul Conservator (condus de Boris Johnson) a promis că va înfăptui Brexitul chiar înainte de data prevăzută, care e 31 ianuarie 2020.

De cealaltă parte, Partidul Laburist (condus de Jeremy Corbyn) a promis că va renegocia cu Uniunea Europeană actualul acord şi că după aceea va organiza un nou referendum (probabil un referendum pe acordul propriu-zis).

În acelaşi timp, Partidul Brexit (condus de Nigel Farage) vrea un Brexit cât mai repede posibil şi fără niciun fel de acord – deşi este discutabil dacă aşa ceva ar fi şi legal.

Motivul aparent pentru care Nigel Farage s-a răzgândit ar fi faptul că, de luni până joi, a fost puternic criticat de o serie de membri foarte inluenti ai propriului partid. Aceştia fiind nemulţumiţi de decizia de nu a contesta locurile deţinute de Partidul Conservator.

Potrivit unei postari de pe Twitter a lui Nigel Farage, de fapt, Partidul Conservator l-ar fi contactat şi i-ar fi cerut să nu ia parte la alegeri, în schimbul unor funcţii. Pe cale de consecinţă Nigel Farage l-a acuzat pe Boris Johnson de corupţie.

Toate aceste evoluţii au loc într-un context foarte tensionat, creat de un raport al serviciilor de informaţii britanice din care rezultă caRusia a cumpărat politicieni marcanţi britanici şi a dezvoltat o reţea de agenţi operativi în Regat.

Even Boris Johnson’s Chief Strategic Adviser Sir Edward Lister is calling our candidates and offering them jobs if they withdraw. The system is corrupt and broken. #ChangePoliticsForGood

— Nigel Farage (@Nigel_Farage) November 14, 2019

Foto: Premierul Marii Britanii, Boris Johnson (stânga) și liderul Partidului Brexit, Nigel Farage (sursă foto: Facebook / Nigel Farage & hepta.ro)

Cronologia evoluțiilorimportante de anul acesta legate deBrexit

• 6 noiembrie– Parlamentul britanica fost dizvolvatcu câteva zile înainte de alegerile anticipate;
• 29 octombrie– Parlamentul britanicîșidăconsimțămânatulpentru organizarea de alegeri anticipate pe data de 12 decembrie;
• 28 octombrie– Camera ComunelorrespingepropunerealuiBoris Johnsonde organizarea de alegeri anticipate pe 12 decembrie;
• 28 octombrie– Consiliul Europeanaprobă amânareaBrexituluipentru data de 31 ianuarie 2020;
• 22 octombrie– Parlamentul britanicaprobătranspunereaacordului deBrexitîn legislația națională;
• 17 octombrie–Boris Johnsonși liderii UEau căzut de acordcu privire la un acord deBrexit
• 17 octombrie– Consiliul Europeana aprobatnoul acord pentruBrexitși au adoptat o declarație politică privind relațiile viitoare
• 2 octombrie– GuvernulBoris JohnsonînainteazăUniunii Europeneo propuneredeBrexitcare, printre altele, ar duce la încălcarea „Acordului de la Belfast”;
• 24 septembrie– Instanţa Supremă britanicădeclară ilegală motivareaîn baza căreia regina Elisabeta a II-a a fost de acord cu suspendarea parlamentului;
• 18 septembrie– Parlamentul European adoptăo rezoluţie prin care susţine o nouă amânareaBrexitului;
• 18 septembrie– Scoţia anunțăun nou referendum pentru independențăîn cazul unuiBrexitfără acord;
• 11 Septembrie– Curtea de Apel din Scoţiadeclară ilegală motivareaîn baza căreia regina Elisabeta a II-a a fost de acord cu suspendarea parlamentului. Decizia a fostatacatăla Curtea Supremă;
• 9 septembrie–Camera Comunelorrespingeși a doua solicitare a premieruluiBoris Johnsonde a fi organizate alegeri anticipate șiintră în vigoaresuspendarea parlamentului britanic;
• 9 septembrie– Regina Elisabeta a II-aa promulgatlegea care împiedică un Brexitfără acord
• 4 septembrie–Camera Comunelorrespingesolicitarea premieruluiBoris Johnsonde a fi organizate alegeri anticipate;
• 4 septembrie–Camera Comuneloraprobă o legecare împiedică ieșirea din Uniunea Europeană fără un acord;
• 3 septembrie–Boris Johnsonpierde majoritateaînCamera Comunelor;
• 28 august–Boris Johnsoni-a cerut reginei Elisabeta a II-asă suspendeParlamentul, solicitare ce i-a fost acceptată;
• 18 august– GuvernulBoris Johnsona abrogatActul din 1972, prin care Marea Britanie a aderat laUniunea Europeana
• 27 iulie–Boris Johnsondevine prim-ministrulMarii Britanii;
• 26 mai– „PartidulBrexit” (o formațiune anti-europeană) a câștigat alegerile europarlamentare din 2019;
• 24 mai– Theresa Mayîşi anunță demisiadin funcţia de prim-ministru al Marii Britanii;
• 10 aprilie– Uniunea EuropeanăamânăBrexitul până la data de 31 octombrie 2019;
• 5 aprilie-Theresa MaysolicităUniunii Europene o amânare aBrexitului până pe 30 iunie 2019;
• 3 aprilie– Parlamentul britanico obligăpe Theresa May să asigure unBrexit„ordonat” (adicăcu acord) sau să obţină o nouă amânareaBrexitului, în situaţia în care tot Parlamentul britanic va respinge şi următorul acord deBrexit;
• 1 aprilie– Parlamentul britanic dăvoturi indicativenegativecu privire la unreferendum pe acord, a unei prelungiri a perioadei de negocieri și a rămânerii în structurile comunitare;
• 29 martie– Parlamentul britanicrespinge, pentru a treia oara, acordul deBrexit;
• 21 martie– Uniunea Europeanărespingepropunerea Marii Britanii de amânare aBrexitului pana pe 30 iunie, stabilind ziua de 12 aprilie ca dată limită, cu posibilitatea extinderii perioadei pânăpe 22 mai în situația în care va exista un acord;
• 20 martie– Premierul Theresa Maysolicităo prelungire a perioadei deBrexitpână oe 30 iunie;
• 14 martie– Parlamentul britanicrespingeideea susţinerii unui al doilea referendum;
• 14 martie– Parlamentul britanicaprobăideea amânăriiBrexitului;
• 13 martie– Parlamentul britanicse pronunţăîmpotrivaunuiBrexitfără acord. Votul este, însă, doar consultativ;
• 12 martie– Parlamentul britanicrespingeşi al doilea acord deBrexit;
• 14 februarie– Parlamentul britanicrespingeprimul acord deBrexit